Basic HTML Version
„De ce plângi?“
687
gr˘adinarul, a zis: „Domnule, dac˘a L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus
¸si m˘a voi duce s˘a-L iau“. Dac˘a mormântul acestui om bogat ar fi fost
considerat o onoare prea mare pentru Isus, ea îns˘a¸si ar fi g˘asit un
loc pentru El. Era un mormânt pe care însu¸si glasul Lui îl eliberase,
mormântul unde fusese a¸sezat Laz˘ar. Nu s-ar fi g˘asit acolo un loc de
înmormântare pentru Domnul ei? Se gândea c˘a pentru ea ar fi fost o
mare mângâiere, în întristarea ei, s˘a poarte de grij˘a scumpului trup
r˘astignit.
Dar iat˘a c˘a, pe tonul cunoscut de ea foarte bine, Isus îi zise: „Ma-
rie!“ De ast˘a dat˘a, ea ¸stiu c˘a nu un str˘ain i se adresa ¸si, întorcându-se,
v˘azu în fa¸ta ei pe Hristos cel viu. În bucuria ei, a uitat c˘a El fusese
r˘astignit. S˘arind c˘atre El ca ¸si cum ar fi vrut s˘a-I îmbr˘a¸ti¸seze picioa-
rele, ea zise: „Rabuni!“ Dar Hristos θsi în˘al¸t˘a mâna, zicând: „Nu M˘a
¸tine, c˘aci înc˘a nu M-am suit la Tat˘al Meu. Ci du-te la fra¸tii Mei, ¸si
spune-le c˘a M˘a sui la Tat˘al Meu ¸si Tat˘al vostru, la Dumnezeul Meu
¸si la Dumnezeul vostru“. ¸Si Maria s-a dus la ucenici cu vestea aceea
îmbucur˘atoare.
Isus a refuzat s˘a primeasc˘a închinarea alor S˘ai pân˘a nu va fi
asigurat c˘a jertfa Lui era primit˘a de Tat˘al. S-a suit la cur¸tile cere¸sti
¸si chiar de la Dumnezeu a auzit asigurarea c˘a isp˘a¸sirea Lui pentru
p˘acatele oamenilor fusese îndestul˘atoare ¸si c˘a, prin sângele Lui, to¸ti
pot câ¸stiga via¸ta ve¸snic˘a. Tat˘al a înt˘arit leg˘amântul f˘acut cu Hristos,
c˘a El îi va primi pe oamenii care se poc˘aiesc ¸si sunt ascult˘atori
¸si c˘a-i va iubi a¸sa cum Îl iube¸ste pe Fiul S˘au. Hristos urma s˘a- ¸Si
des˘avâr¸seasc˘a lucrarea ¸si s˘a- ¸Si împlineasc˘a leg˘amântul de a „face
pe oameni mai pre¸tio¸si decât aurul curat ¸si mai scumpi decât aurul
din Ofir“ (Is. 13, 12). Toat˘a puterea în cer ¸si pe p˘amânt a fost dat˘a
Domnului vie¸tii ¸si El Se reîntoarse la urma¸sii S˘ai în lumea p˘ac˘atoas˘a,
ca s˘a le poat˘a da din puterea ¸si slava Lui.
Pe când Mântuitorul era înaintea lui Dumnezeu, primind daruri
pentru biserica Sa, ucenicii se gândeau la mormântul gol, se v˘aitau
¸si plângeau. Ziua care pentru tot cerul era o zi de bucurie, pentru
ucenici, era o zi de nesiguran¸t˘a, tulburare ¸si nelini¸ste. Neîncrederea
lor în m˘arturia femeilor dovedea cât de mult le sc˘azuse credin¸ta.
[791]
[792]
[793]
Vestea despre învierea lui Hristos se deosebea a¸sa de mult de ceea
ce î¸si închipuiser˘a, încât nu puteau s˘a cread˘a. Era prea frumos ca
s˘a fie adev˘arat, gândeau ei. Auziser˘a atât de mult despre a¸sa-zisele
teorii ¸stiin¸tifice ale saducheilor ¸si despre înv˘a¸t˘aturile lor, încât ceea