Basic HTML Version
694
Hristos Lumina Lumii
conversa¸tiei mergea al˘aturi de ei; deoarece Hristos Se referea la
Sine, ca ¸si cum ar fi fost o alt˘a persoan˘a. Credeau c˘a El era unul
dintre cei care participaser˘a la s˘arb˘atoarea cea mare ¸si care acum
se întorcea acas˘a. El mergea tot atât de atent pe stâncile col¸turoase
ca ¸si ei, oprindu-Se când ¸si când s˘a Se odihneasc˘a pu¸tin. Astfel ei
înaintau pe drumul de munte, în timp ce Acela care în curând trebuia
s˘a- ¸Si la locul la dreapta lui Dumnezeu ¸si care putea s˘a spun˘a: „Toat˘a
puterea Mi-a fost dat˘a în cer ¸si pe p˘amânt“ mergea al˘aturi de ei (Mat.
28, 18).
Pe când c˘al˘atoreau, soarele asfin¸tise ¸si, înainte ca drume¸tii s˘a
ajung˘a la locul lor de odihn˘a, lucr˘atorii de pe câmp l˘asaser˘a lucrul.
Când ucenicii erau gata s˘a intre în casa lor, se p˘area c˘a Str˘ainul vrea
s˘a- ¸Si urmeze drumul. Dar ucenicii se sim¸teau atra¸si c˘atre El. Sufletul
lor fl˘amânzea s˘a aud˘a ceva mai mult de la El. „R˘amâi cu noi“, au
zis ei. P˘area c˘a El nu vrea s˘a primeasc˘a invita¸tia, dar ei au st˘aruit,
zicând: „Este spre sear˘a, ¸si ziua aproape a trecut“. Isus S-a l˘asat
înduplecat ¸si a „intrat s˘a r˘amân˘a la ei“.
Dac˘a nu ar fi st˘aruit cu invita¸tia, ucenicii n-ar fi ¸stiut c˘a Cel care
îi înso¸tea era Domnul, care înviase. Hristos nu θsi impune niciodat˘a
prezen¸ta. El Se intereseaz˘a de aceia care au nevoie de El. Bucuros va
intra în casa cea mai umil˘a ¸si va umple de voie bun˘a ¸si inima celui
mai umil. Dar, dac˘a oamenii sunt prea nep˘as˘atori ca s˘a se gândeasc˘a
la Oaspetele dumnezeiesc sau s˘a-L roage s˘a r˘amân˘a cu ei, El trece
mai departe. În felul acesta, mul¸ti au de suferit pagube mari. Ei
nu-L cunosc pe Hristos mai mult decât au f˘acut-o ucenicii, pe când
mergea cu ei pe cale.
Repede, se preg˘ate¸ste masa u¸soar˘a pentru sear˘a. Ea este a¸sezat˘a
înaintea Oaspetelui, care ¸Si-a luat locul în capul mesei. Iat˘a c˘a El
întinde mâinile pentru a binecuvânta hrana. Ucenicii se dau înapoi
cu mirare. Înso¸titorul lor întinde mâinile întocmai cum obi¸snuia
s˘a fac˘a Înv˘a¸t˘atorul lor. Privesc din nou ¸si, iat˘a, v˘ad în mâinile Lui
semnele cuielor. Amândoi strig˘a deodat˘a: „Este Domnul Isus! A
înviat dintre cei mor¸ti!“
[801]
Se ridic˘a s˘a se arunce la picioarele Lui ¸si s˘a I se închine, dar
El disp˘aruse dinaintea lor. Ei privesc la locul care fusese ocupat de
Acela al c˘arui corp cu pu¸tin înainte z˘acuse în mormânt ¸si î¸si zic
unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum ¸si ne
deschidea Scripturile?“