Basic HTML Version
Pe calea catre Emaus
695
Dar, având de transmis vestea aceasta mare, ei nu mai pot s˘a stea
pe loc ¸si s˘a vorbeasc˘a. Oboseala ¸si foamea dispar. Las˘a mâncarea
neatins˘a ¸si, plini de bucurie, pornesc îndat˘a din nou la drum, pe
aceea¸si c˘arare pe care au venit, gr˘abindu-se s˘a le povesteasc˘a aceste
lucruri ucenicilor din ora¸s. În unele p˘ar¸ti drumul nu este sigur, dar
ei se ca¸t˘ar˘a prin locurile pr˘ap˘astioase, alunecând pe stâncile netede.
Ei nu v˘ad ¸si nu ¸stiu c˘a sunt ap˘ara¸ti de Acela care a mers pe drum
împreun˘a cu ei. Cu toiagul de drum în mân˘a, merg înainte, dorind
s˘a p˘a¸seasc˘a mai repede de cum îndr˘aznesc. θsi pierd c˘ararea, dar
o g˘asesc din nou. Câteodat˘a alergând, câteodat˘a împiedicându-se,
ei merg înainte, având pe Înso¸titorul nev˘azut mereu lâng˘a ei pe tot
drumul.
Noaptea este întunecat˘a, dar Soarele Neprih˘anirii lumineaz˘a asu-
pra lor. Inima lor tresalt˘a de bucurie. Li se pare c˘a sunt într-o lume
nou˘a. Hristos este un Mântuitor viu. Ei nu-L mai jelesc ca pe un om
mort. Hristos a înviat — repet˘a ei mereu ¸si mereu. Aceasta e solia pe
care ei o aduc celor întrista¸ti. Trebuie s˘a le povesteasc˘a întâmplarea
minunat˘a de pe drumul c˘atre Emaus. Trebuie s˘a le spun˘a cine li S-a
al˘aturat pe cale. Ei duc solia cea mai mare care s-a dat vreodat˘a
lumii, vestea bun˘a, de care depind n˘adejdile neamului omenesc, atât
pentru vremurile acestea, cât ¸si pentru ve¸snicie.
[802]