Basic HTML Version
„Pace vou˘a!“
697
Ei au privit mâinile ¸si picioarele v˘at˘amate de piroanele nemi-
loase. Au recunoscut glasul S˘au, care nu se asem˘ana cu al nim˘anui
pe care s˘a-l fi auzit vreodat˘a. „Fiindc˘a ei, de bucurie, înc˘a nu credeau,
¸si se mirau, El le-a zis: «Ave¸ti aici ceva de mâncare?» I-au dat o
bucat˘a de pe¸ste fript ¸si un fagure de miere. El le-a luat ¸si a mâncat
înaintea lor.“ „Ucenicii s-au bucurat când au v˘azut pe Domnul.“
Credin¸ta ¸si bucuria au luat locul necredin¸tei ¸si, cu sentimente pe care
nici un cuvânt nu ar fi fost în stare s˘a le exprime, L-au recunoscut
pe Mântuitorul lor înviat.
La na¸sterea lui Isus, îngerul vestise: „Pace pe p˘amânt, ¸si între
oameni bun˘a învoire“. Iar acum, la cea dintâi ar˘atare în fa¸ta ucenici-
lor dup˘a învierea Sa, Mântuitorul le-a spus cuvintele binecunoscute:
„Pace vou˘a!“ Isus este gata totdeauna s˘a aduc˘a pace sufletelor îm-
[804]
pov˘arate de îndoieli ¸si temeri. El a¸steapt˘a s˘a deschidem u¸sa inimii
înaintea Lui ¸si s˘a zicem: „R˘amâi cu noi“. El zice: „Iat˘a, Eu stau la
u¸s˘a ¸si bat. Dac˘a aude cineva glasul Meu ¸si deschide u¸sa, voi intra la
el, voi cina cu el, ¸si el cu Mine“ (Apoc. 3, 20).
Învierea lui Isus era o preînchipuire a învierii din urm˘a a tuturor
celor care adorm în El. Înf˘a¸ti¸sarea Mântuitorului înviat, felul Lui
de a Se purta, felul Lui de a vorbi, toate acestea le erau familiare
ucenicilor S˘ai. Dup˘a cum Isus a înviat dintre mor¸ti, tot astfel ¸si aceia
care au adormit în El trebuie s˘a învie. Vom recunoa¸ste pe prietenii
no¸stri tot a¸sa cum ucenicii L-au cunoscut pe Isus. Poate c˘a ei au fost
deforma¸ti, au fost bolnavi sau desfigura¸ti în via¸ta aceasta trec˘atoare,
totu¸si învie într-o stare fizic˘a des˘avâr¸sit˘a ¸si o s˘an˘atate deplin˘a; cu
toate acestea, în trupul lor prosl˘avit, identitatea lor se va p˘astra cu
des˘avâr¸sire. Atunci vom cunoa¸ste chiar a¸sa cum suntem cunoscu¸ti
(1 Cor. 13, 12). Pe fe¸tele care vor reflecta lumina ce vine de la Isus
noi vom recunoa¸ste tr˘as˘aturile celor iubi¸ti ai no¸stri.
La întâlnirea Sa cu ucenicii, Isus le aduse aminte de cuvintele
pe care le spusese înainte de moartea Sa, anume c˘a toate lucrurile
care au fost scrise cu privire la El în legea lui Moise, în profe¸ti ¸si
în Psalmi trebuiau s˘a se întâmple. „Atunci le-a deschis mintea ca
s˘a în¸teleag˘a Scripturile. ¸Si le-a zis: «A¸sa este scris, ¸si a¸sa trebuie
[805]
s˘a p˘atimeasc˘a Hristos, ¸si s˘a învie a treia zi dintre cei mor¸ti. ¸Si s˘a
se propov˘aduiasc˘a tuturor neamurilor, în Numele Lui, poc˘ain¸ta ¸si
iertarea p˘acatelor, începând din Ierusalim. Voi sunte¸ti martori ai
acestor lucruri.»“