Basic HTML Version
698
Hristos Lumina Lumii
Ucenicii au început s˘a-¸si dea seama de natura ¸si întinderea lu-
cr˘arii lor. Aveau s˘a vesteasc˘a lumii adev˘arurile minunate pe care li
le încredin¸tase Hristos. Evenimentele vie¸tii Sale, moartea ¸si învierea
Sa, profe¸tiile care ar˘atau c˘atre aceste evenimente, sfin¸tenia Legii lui
Dumnezeu, tainele Planului de Mântuire, puterea lui Isus de a ierta
p˘acatele — ei erau martori la toate acestea ¸si urmau s˘a le aduc˘a la
cu-no¸stin¸ta oamenilor. Ei trebuiau s˘a vesteasc˘a Evanghelia p˘acii ¸si
mântuirii prin poc˘ain¸t˘a ¸si prin puterea Mântuitorului.
„Dup˘a aceste vorbe, a suflat peste ei ¸si le-a zis: «Lua¸ti Duh
Sfânt! Celor ce le ve¸ti ierta p˘acatele, vor fi iertate; ¸si celor ce le
ve¸ti ¸tine, vor fi ¸tinute».“ Duhul Sfânt înc˘a nu Se manifestase pe
deplin, deoarece Hristos înc˘a nu fusese prosl˘avit. Rev˘arsarea mult
mai bogat˘a a Duhului Sfânt urma s˘a aib˘a loc numai dup˘a în˘al¸tarea
lui Hristos. Numai dup˘a primirea Lui ar fi fost în stare ucenicii s˘a-¸si
îndeplineasc˘a îns˘arcinarea de a vesti Evanghelia în lumea aceasta.
Dar acum Duhul era dat cu un anumit scop. Înainte ca ucenicii s˘a
ajung˘a s˘a-¸si îndeplineasc˘a datoriile slujbelor pe care le aveau în
biseric˘a, Hristos a suflat peste ei Duhul S˘au. El le d˘adea una dintre
cele mai sfinte îndatoriri ¸si dorea s˘a scrie în inima lor gândul c˘a f˘ar˘a
Duhul Sfânt lucrarea aceasta nu putea s˘a fie îndeplinit˘a.
Duhul Sfânt este adierea vie¸tii spirituale în suflet. Împ˘art˘a¸sirea
Duhului este împ˘art˘a¸sirea vie¸tii lui Hristos. Pe cel care-L prime¸ste,
îl umple cu însu¸sirile lui Hristos. Numai aceia care sunt înv˘a¸ta¸ti în
felul acesta de Dumnezeu, aceia care se bucur˘a de lucrarea l˘auntric˘a
a Duhului ¸si în a c˘aror via¸t˘a se descoper˘a via¸ta lui Hristos urmeaz˘a s˘a
stea ca reprezentan¸ti între oameni, pentru a sluji în folosul bisericii.
„Celor ce le ve¸ti ierta p˘acatele“, a zis Hristos, „vor fi iertate...
¸si celor ce le ve¸ti ¸tine, vor fi ¸tinute.“ Astfel, Hristos nu d˘a nim˘anui
voie s˘a judece pe al¸tii. În Predica de pe Munte, El a interzis acest
lucru. Acesta este dreptul lui Dumnezeu. Dar asupra bisericii, ca
organiza¸tie, El pune o r˘aspundere cu privire la membrii ei. Fa¸t˘a de
cei care cad în p˘acat, biserica are o datorie, s˘a-i avertizeze, s˘a-i înve¸te
¸si, dac˘a e cu putin¸t˘a, s˘a-i îndrepte. „Mustr˘a, ceart˘a, îndeamn˘a“, zice
Domnul, „cu toat˘a blânde¸tea ¸si înv˘a¸t˘atura“ (2 Tim. 4, 2). Trateaz˘a
[806]
cu credincio¸sie relele f˘aptuite. Avertizeaz˘a orice suflet care se afl˘a
în primejdie. Nu l˘asa pe nimeni s˘a se în¸sele singur. Spune p˘acatului
pe nume. Arat˘a ce a zis Dumnezeu cu privire la minciun˘a, c˘alcarea
Sabatului, furt, idolatrie ¸si orice alt r˘au. „Cei ce fac astfel de lucruri