Basic HTML Version
722
Hristos Lumina Lumii
numeroas˘a, vor face s˘a r˘asune puternic aclama¸tia: „Încorona ¸ti-L ca
Domn al tuturor“.
¸Si acum, împreun˘a cu cei unsprezece ucenici, Isus înainta c˘a-
tre munte. Pe când treceau prin poarta Ierusalimului, multe priviri
mirate se îndreptau c˘atre mica grup˘a, condus˘a de Acela pe care, cu
câteva s˘apt˘amâni mai înainte, conduc˘atorii Îl condamnaser˘a ¸si-L
crucificaser˘a. Ucenicii nu ¸stiau c˘a aceasta avea s˘a fie ultima lor
întâlnire cu Înv˘a¸t˘atorul. Isus petrecu timpul vorbind cu ei, repetând
înv˘a¸t˘aturile Sale de alt˘adat˘a. Pe când se apropiau de Ghetsemani, El
Se opri ca ei s˘a-¸si poat˘a reaminti înv˘a¸t˘aturile pe care li le d˘aduse în
noaptea marelui S˘au chin sufletesc. Privi din nou la vi¸ta prin care
înf˘a¸ti¸sase leg˘atura dintre biserica Sa, El ¸si Tat˘al S˘au; din nou El a
repetat adev˘arurile pe care le explicase mai înainte. Totul în jurul
S˘au amintea de iubirea Sa ner˘aspl˘atit˘a. Chiar ¸si ucenicii, care erau
atât de scumpi inimii Sale, Îi repro¸saser˘a ¸si Îl p˘ar˘asi-ser˘a în ceasul
umilin¸tei Sale.
Hristos locuise în lume treizeci ¸si trei de ani; El suferise dispre¸tul,
insultele ¸si batjocura ei; fusese lep˘adat ¸si r˘astignit. Acum, când era
gata s˘a Se înal¸te la tronul slavei Sale, în timp ce privea din nou la
nerecuno¸stin¸ta oamenilor pe care venise s˘a-i salveze, nu cumva va
retrage de la ei simpatia ¸si iubirea Sa? Nu cumva afec¸tiunea Sa va
fi concentrat˘a asupra acelui loc unde El este pre¸tuit ¸si unde îngeri
nevinova¸ti a¸steapt˘a s˘a fac˘a ceea ce le spune? Nu! F˘ag˘aduin¸ta Sa
pentru cei iubi¸ti, pe care-i las˘a pe p˘amânt, este: „ ¸Si iat˘a c˘a Eu sunt
cu voi în toate zilele, pân˘a la sfâr¸situl veacului“ (Mat. 28, 20).
Ajungând la Muntele M˘aslinilor, Isus îi conduse pe drum, din-
colo de vârful muntelui, pân˘a în apropiere de Betania. Aici Se opri,
iar ucenicii se adunar˘a în jurul S˘au. Raze de lumin˘a p˘areau c˘a por-
nesc de la fa¸ta Sa pe când privea plin de iubire la ei. Nu i-a certat
pentru gre¸selile ¸si vinov˘a¸tiile lor; ultimele cuvinte rostite de Domnul
lor au fost cuvinte de cea mai dulce duio¸sie. Cu mâinile întinse
[831]
pentru binecuvântare, ca ¸si cum îi asigura de grija Sa protectoare,
El Se în˘al¸ta încet din mijlocul lor, atras c˘atre cer de o putere mai
mare decât orice atrac¸tie p˘amânteasc˘a. Pe când Se ridica spre cer,
ucenicii, înm˘armuri¸ti, urm˘areau cu ochii încorda¸ti s˘a poat˘a prinde ¸si
cele din urm˘a raze de la Domnul lor care Se în˘al¸ta. Un nor de slav˘a
Îl ascunse de privirea lor; ¸si când carul de nor al îngerilor Îl primi,
venir˘a la ei cuvintele: „ ¸Si iat˘a c˘a Eu sunt cu voi pân˘a la sfâr¸situl