„La tat ˘al meu ¸si tat ˘al vostru“
723
veacului“. În acela¸si timp, venir˘a la ei undele celei mai dulci ¸si mai
vesele muzici cântate de corul îngerilor.
În timp ce ucenicii priveau înc˘a spre cer, li s-au adresat ni¸ste
glasuri pl˘acute ca cea mai frumoas˘a muzic˘a. Se întoarser˘a ¸si v˘azur˘a
doi îngeri în chip de oameni, care le-au vorbit, zicându-le: „B˘arba¸ti
Galileeni, de ce sta¸ti ¸si v˘a uita¸ti spre cer? Acest Isus, care S-a în˘al¸tat
la cer din mijlocul vostru, va veni în acela¸si fel cum L-a¸ti v˘azut
[832]
mergând la cer“.
Îngerii ace¸stia erau din ceata care a¸steptase într-un nor str˘alucitor
s˘a-L înso¸teasc˘a pe Isus c˘atre casa Lui cereasc˘a. Fiind cei mai de
frunte din ceata îngerilor, ei erau cei doi care veniser˘a la mormântul
lui Hristos, la învierea Sa, ¸si care fuseser˘a cu El în tot cursul vie-
¸tii Sale pe p˘amânt. Cu dorin¸t˘a arz˘atoare, tot cerul a¸steptase s˘a se
termine ¸sederea Sa într-o lume pervertit˘a de blestemul p˘acatului.
Venise timpul ca universul ceresc s˘a-L primeasc˘a pe Împ˘aratul lui.
Oare cei doi îngeri nu doreau ¸si ei s˘a fie în mul¸timea celor care Îl
salutau pe Isus? Dar, din simpatie ¸si iubire pentru aceia pe care El îi
p˘ar˘asise, au mai z˘abovit ca s˘a-i mângâie. „Nu sunt oare to¸ti duhuri
slujitoare trimise s˘a îndeplineasc˘a o slujb˘a pentru cei ce vor mo¸steni
mântuirea?“ (Evrei 1, 14).
Hristos Se în˘al¸tase la cer având chip de om. Ucenicii v˘azuser˘a
norul care-L primise. Acela¸si Isus care umblase, vorbise ¸si Se rugase
cu ei, care frânsese pâinea împreun˘a cu ei, care fusese cu ei în b˘arcile
lor pe lac ¸si care în ziua aceea Se ostenise urcând împreun˘a cu ei
M˘aslini¸sul acela¸si Isus mergea acum s˘a ¸sad˘a pe tron cu Tat˘al S˘au. ¸Si
îngerii i-au asigurat c˘a Acela¸si pe care ei L-au v˘azut mergând la cer
va reveni tot a¸sa cum S-a în˘al¸tat. El va veni „pe nori; ¸si orice ochi Îl
va vedea“ (Apoc. 1, 7). „C˘aci Însu¸si Domnul, cu un strig˘at, cu glasul
unui arhanghel ¸si cu trâmbi¸ta lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer,
¸si întâi vor învia cei mor¸ti în Hristos“ (1 Tes. 4, 16). „Când va veni
Fiul omului în slava Sa, cu to¸ti sfin¸tii îngeri, va ¸sedea pe scaunul de
domnie al slavei Sale“ (Mat. 25, 31). În felul acesta, se va împlini
îns˘a¸si f˘ag˘aduin¸ta dat˘a de Domnul ucenicilor S˘ai: „ ¸Si dup˘a ce M˘a voi
duce ¸si v˘a voi preg˘ati un loc, M˘a voi întoarce ¸si v˘a voi lua cu Mine,
ca acolo unde sunt Eu, s˘a fi¸ti ¸si voi“ (Ioan 14, 3). De aceea, ucenicii
se puteau bucura pe deplin în n˘adejdile revenirii Domnului lor.
Când ucenicii s-au întors la Ierusalim, oamenii îi priveau cu
sur-prindere. Dup˘a judecarea ¸si r˘astignirea lui Hristos, se crezuse