Glasul în pustie
75
noi! Dumnezeu nu poate face pentru noi ceea ce El ar vrea. Darurile
Lui sunt folosite pentru pl˘aceri personale ¸si pentru a în˘aspri inima
în necredin¸t˘a ¸si p˘acat.
Ioan le spunea înv˘a¸t˘atorilor lui Israel c˘a îngâmfarea, egoismul ¸si
cruzimea lor dovedeau c˘a sunt pui de n˘apârci, un blestem ucig˘ator
pentru oameni, ¸si nu copiii lui Avraam cel drept ¸si ascult˘ator. ¸Tinând
seama de lumina pe care o primiser˘a de la Dumnezeu, erau mai r˘ai
decât p˘agânii, fa¸t˘a de care se sim¸teau superiori. Uitaser˘a stânca de
unde fuseser˘a t˘aia¸ti ¸si groapa de unde fuseser˘a sco¸si. Dumnezeu nu
depindea de ei ca s˘a- ¸Si aduc˘a la îndeplinire planul. Dup˘a cum El
[107]
l-a chemat pe Avraam s˘a ias˘a dintr-un popor p˘agân, tot a¸sa îi poate
chema ¸si pe al¸tii în slujba Sa. Inima acelora putea atunci s˘a par˘a f˘ar˘a
via¸t˘a ca ¸si pietrele pustiului, dar Duhul Lui putea s˘a-i trezeasc˘a s˘a
fac˘a voia Lui ¸si s˘a primeasc˘a împlinirea f˘ag˘aduin¸tei.
„Iat˘a“, zicea proorocul, „securea a ¸si fost înfipt˘a la r˘ad˘acina
pomilor. Deci orice pom, care nu face road˘a bun˘a, va fi t˘aiat ¸si
aruncat în foc.“ Valoarea unui pom este hot˘arât˘a nu de nume, ci de
roadele lui. Dac˘a roadele sunt f˘ar˘a valoare, numele nu poate sc˘apa
un pom de la pieire. Ioan le-a spus iudeilor c˘a situa¸tia lor fa¸t˘a de
Dumnezeu urma s˘a fie hot˘arât˘a de caracterul ¸si via¸ta lor. M˘arturisirile
de credin¸t˘a erau lipsite de valoare. Dac˘a via¸ta ¸si caracterul lor nu
erau în armonie cu Legea lui Dumnezeu, ei nu erau poporul Lui.
Sub cuvintele lui cercet˘atoare de inim˘a, ascult˘atorii se convin-
geau. Ei au venit la el cu o întrebare: „Ce s˘a facem?“ El le-a r˘aspuns:
„Cine are dou˘a haine s˘a împart˘a cu cine n-are nici una ¸si cine are
de mâncare s˘a fac˘a la fel“. Pe vame¸si îi înv˘a¸ta s˘a se fereasc˘a de
nedreptate, iar pe solda¸ti, de brutalitate.
El spunea c˘a to¸ti cei care deveneau supu¸si ai Împ˘ar˘a¸tiei lui
Hristos trebuiau s˘a dea dovad˘a de credin¸t˘a ¸si poc˘ain¸t˘a. Trebuia ca
bun˘atatea, cinstea ¸si credincio¸sia s˘a se vad˘a în via¸ta lor. Trebuiau
s˘a-i ajute pe cei lipsi¸ti ¸si s˘a-¸si aduc˘a darurile înaintea lui Dumnezeu.
Trebuiau s˘a-i apere pe cei f˘ar˘a ap˘arare ¸si s˘a dea pild˘a de virtute ¸si
împreun˘a-sim¸tire. În felul acesta, urma¸sii lui Hristos vor da dovad˘a
de puterea transformatoare a Duhului Sfânt. În via¸ta lor de toate
zilele, se vor vedea dreptatea, mila ¸si iubirea lui Dumnezeu. Dac˘a
nu, ei aveau s˘a fie ca pleava care se arunc˘a în foc.
„Cât despre mine“, le-a spus Ioan, „eu v˘a botez cu ap˘a, spre
poc˘ain¸t˘a, dar Cel ce vine dup˘a mine este mai puternic decât mine ¸si