94
Hristos Lumina Lumii
Încumetarea se întemeiaz˘a ¸si ea pe f˘ag˘aduin¸te, dar le folose¸ste la fel
ca Satana, pentru a scuza nelegiuirea. Credin¸ta i-ar fi f˘acut pe primii
no¸stri p˘arin¸ti s˘a se încread˘a în iubirea lui Dumnezeu ¸si s˘a asculte de
poruncile Lui. Încumetarea i-a f˘acut s˘a calce Legea Lui, crezând c˘a
iubirea Lui cea mare îi va sc˘apa de urm˘arile p˘acatului lor. Aceea nu
este credin¸t˘a, care cere favoarea cerului, dar nu împline¸ste condi¸tiile
pe baza c˘arora urmeaz˘a s˘a se acorde harul. Adev˘arata credin¸t˘a se
întemeiaz˘a pe f˘ag˘aduin¸tele ¸si pe rânduielile Sfintei Scripturi.
Deseori, când Satana nu reu¸se¸ste s˘a provoace îndoiala, reu¸se¸ste
s˘a ne aduc˘a la încumetare. Dac˘a ne poate face s˘a ne a¸sez˘am în
calea ispitei f˘ar˘a s˘a fie nevoie, ¸stie c˘a biruin¸ta e a lui. Dumnezeu
îi va ap˘ara pe to¸ti aceia care merg pe c˘ararea ascult˘arii; dar, dac˘a
te dep˘artezi de ea, ajungi pe terenul lui Satana. Acolo c˘adem cu
siguran¸t˘a. Mântuitorul ne-a dat porunca aceasta: „Veghea¸ti ¸si ruga¸ti-
v˘a ca s˘a nu c˘ade¸ti în ispit˘a“ (Marcu 14, 38). Medita¸tia ¸si rug˘aciunea
ne vor feri de a ne arunca de bun˘avoie în calea primejdiei ¸si în felul
acesta vom fi sc˘apa¸ti de multe înfrângeri.
Cu toate acestea, s˘a nu ne pierdem curajul atunci când suntem
ataca¸ti de ispit˘a. Adesea, când ajungem într-o încercare, ne îndoim c˘a
Duhul Sfânt ne-a condus pân˘a acolo. Dar Duhul L-a condus pe Isus
în pustie, ca s˘a fie ispitit de Satana. Când ne duce într-o încercare,
Dumnezeu are un plan de îndeplinit pentru binele nostru. Isus nu
S-a încrezut cu îngâmfare în f˘ag˘aduin¸tele lui Dumnezeu, mergând
f˘ar˘a s˘a fie nevoie în ispit˘a, nici nu S-a l˘asat prad˘a descuraj˘arii când a
[127]
[128]
[129]
venit ispita asupra Lui. Nici noi s˘a nu facem altfel. „Dumnezeu, care
este credincios, nu va îng˘adui s˘a fi¸ti ispiti¸ti peste puterile voastre,
ci împreun˘a cu ispita a preg˘atit ¸si mijlocul ca s˘a ie¸si¸ti din ea, ca s-o
pute¸ti r˘abda.“ El zice: „Adu ca jertf˘a lui Dumnezeu mul¸tumiri ¸si
împline¸ste-¸ti juruin¸tele f˘acute Celui Preaînalt. Cheam˘a-M˘a în ziua
necazului ¸si Eu te voi izb˘avi, iar tu M˘a vei prosl˘avi“ (1 Cor. 10, 13;
Ps. 50, 14.15).
Isus a biruit ¸si în cea de-a doua ispit˘a; acum Satana s-a ar˘atat în
adev˘aratul s˘au caracter. Dar nu a ap˘arut ca un monstru, cu copite
despicate ¸si cu aripi de liliac. El era un înger puternic, de¸si era c˘azut.
El se considera conduc˘atorul revoltei ¸si dumnezeul acestei lumi.
A¸sezându-L pe Isus pe un munte înalt, Satana a f˘acut ca toate
împ˘ar˘a¸tiile lumii, cu toat˘a slava lor, s˘a treac˘a în vedere panoramic˘a
pe dinaintea Lui. Lumina soarelui str˘alucea peste ora¸se mari cu