Page 137 - Patriarhi

Basic HTML Version

Încercarea credin¸tei
133
s˘au. Întunericul p˘area c˘a-l cople¸sise; dar porunca lui Dumnezeu
suna în urechile sale: „Ia pe fiul t˘au, pe singurul t˘au fiu pe care-l
iube¸sti, pe Isaac“. Porunca trebuia s˘a fie ascultat˘a, ¸si el nu îndr˘azni
s˘a z˘aboveasc˘a. Ziua se apropia ¸si el trebuia s˘a porneasc˘a la drum.
Întorcându-se la cortul s˘au, el merse la locul în care Isaac dormea
somnul adânc ¸si netulburat al tinere¸tii ¸si nevinov˘a¸tiei. Pentru un
[149]
[150]
[151]
moment, tat˘al privi chipul cel scump al fiului s˘au ¸si apoi se îndep˘art˘a
cutremurându-se. El merse apoi pân˘a la Sara, care de asemenea
dormea ¸si ea. S˘a o trezeasc˘a oare, pentru ca s˘a-¸si mai îmbr˘a¸ti¸seze o
dat˘a fiul? S˘a-i spun˘a oare care era cerin¸ta lui Dumnezeu? El dorea
s˘a-¸si despov˘areze inima fa¸t˘a de ea ¸si s˘a împ˘art˘a¸seasc˘a cu ea aceast˘a
teribil˘a responsabilitate; dar s-a re¸tinut de team˘a ca nu cumva ea
s˘a-i pun˘a piedici. Isaac era bucuria ¸si mândria ei. Via¸ta ei era strâns
legat˘a de via¸ta lui, ¸si iubirea mamei putea s˘a refuze sacrificiul.
În cele din urm˘a, Avraam îl trezi pe fiul s˘au, spunându-i despre
porunca primit˘a de a aduce jertf˘a pe un munte dep˘artat. Isaac mersese
adesea cu tat˘al s˘au s˘a se roage la vreunul din diferitele altare care
marcaser˘a pelerinajul s˘au ¸si aceast˘a chemare nu trezi nici o surpriz˘a.
Preg˘atirile pentru c˘al˘atorie au fost foarte repede f˘acute. Lemnele au
fost preg˘atite ¸si a¸sezate pe m˘agar ¸si, împreun˘a cu doi slujitori, au
pornit la drum.
Al˘aturi unul de altul, tat˘al ¸si fiul au c˘al˘atorit în t˘acere. Patriarhul,
cugetând la marea sa tain˘a, nu mai avea inim˘a s˘a vorbeasc˘a. Gându-
rile lui erau la mama cea mândr˘a ¸si iubitoare ¸si la ziua când se va
întoarce singur la ea. El ¸stia bine c˘a cu¸titul va str˘apunge ¸si inima ei
atunci când acesta va lua via¸ta fiului ei.
Ziua aceea — cea mai lung˘a zi din câte tr˘aise Avraam — se târa
încet spre sfâr¸sit. În timp ce fiul s˘au ¸si cei doi tineri au adormit, el a
petrecut noaptea în rug˘aciune, tot mai n˘ad˘ajduind c˘a un sol ceresc
putea veni s˘a-i spun˘a c˘a încercarea fusese îndestul˘atoare ¸si c˘a tân˘arul
se putea întoarce nev˘at˘amat la mama sa. Dar nici o izb˘avire n-a venit
pentru sufletul s˘au chinuit. A urmat o alt˘a zi lung˘a ¸si înc˘a o noapte
de umilin¸t˘a ¸si rug˘aciune, în timp ce porunca aceea care avea s˘a-l
lase f˘ar˘a copil st˘aruia mereu în urechile sale. Satana era acolo ca s˘a
¸sopteasc˘a îndoieli ¸si necredin¸t˘a, dar Avraam rezist˘a ¸soptirilor lui. Pe
când se preg˘ateau de c˘al˘atoria celei de a treia zile, patriarhul, privind
spre nord, a v˘azut semnul f˘ag˘aduit, un nor de slav˘a plutind deasupra