Basic HTML Version
134
Patriarhi ¸si profe¸ti
muntelui Moria, ¸si el î¸si d˘adu seama c˘a glasul care i-a vorbit era din
cer.
Nici chiar acum el nu murmur˘a împotriva lui Dumnezeu, ci î¸si
îmb˘arb˘at˘a sufletul, cugetând la dovezile bun˘at˘a¸tii ¸si credincio¸siei
lui Dumnezeu. Acest fiu îi fusese dat pe nea¸steptate; ¸si oare Acela
care îi d˘aduse acest dar pre¸tios nu avea dreptul de a cere înapoi
ceea ce era al Lui? Apoi credin¸ta repet˘a iar˘a¸si f˘ag˘aduin¸ta: „Numai
din Isaac va ie¸si o s˘amân¸t˘a“ (
Geneza 21, 12
), o s˘amân¸t˘a tot a¸sa de
numeroas˘a ca ¸si boabele de nisip de pe ¸t˘armul m˘arii. Isaac era fiul
unei minuni ¸si nu putea oare puterea care i-a dat via¸t˘a s˘a i-o redea?
[152]
Privind dincolo de ceea ce se vedea, Avraam se ag˘a¸t˘a de cuvântul
lui Dumnezeu, „c˘aci se gândea c˘a Dumnezeu poate s˘a învie chiar ¸si
din mor¸ti“ (
Evrei 11, 19
).
Cu toate acestea, numai singur Dumnezeu putea în¸telege cât de
mare a fost sacrificiul tat˘alui, ce trebuia s˘a dea mor¸tii pe fiul s˘au;
Avraam dorea ca nimeni, în afar˘a de Dumnezeu, s˘a nu fie martor
la scena desp˘ar¸tirii. El porunci slujitorilor s˘ai s˘a r˘amân˘a pe loc,
spunând: „Eu ¸si b˘aiatul, ne vom duce pân˘a acolo s˘a ne închin˘am,
¸si apoi ne vom întoarce la voi“ (
Geneza 22, 5-8
). Lemnele au fost
puse pe spinarea lui Isaac, cel care avea s˘a fie adus jertf˘a, tat˘al lu˘a
cu¸titul ¸si focul ¸si împreun˘a urcar˘a astfel pe vârful muntelui, tân˘arul
întrebându-se în t˘acere de unde se va lua jertfa în locul acesta atât
de dep˘artat de turme ¸si staule. În cele din urm˘a el zise: „Tat˘a, iat˘a
focul ¸si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?“ Vai, ce
încercare era aceasta! Cum str˘apunsese inima lui Avraam cuvântul
plin de ging˘a¸sie: „Tat˘a!“ Nu, înc˘a nu-i putea spune acum. „Fiul
meu“, spuse el, „Dumnezeu Însu¸si va purta de grij˘a de mielul pentru
arderea de tot“.
La locul rânduit, ei au zidit un altar ¸si au pus lemnele pe el. Apoi,
cu glasul tremurând, Avraam îi descoperi fiului s˘au solia divin˘a. Cu
groaz˘a ¸si uimire afl˘a Isaac ce soart˘a îl a¸stepta, dar nu se împotrivi.
El ar fi putut s˘a scape de ceea ce-l a¸stepta, dac˘a ar fi ales s˘a fac˘a a¸sa;
b˘atrânul, paralizat de durere, istovit de lupta celor trei zile îngrozi-
toare, nu s-ar fi putut împotrivi voin¸tei tân˘arului plin de vigoare. Dar
Isaac fusese educat din copil˘arie s˘a asculte de îndat˘a ¸si cu încredere,
¸si când planul lui Dumnezeu i-a fost descoperit, el a dat pe fa¸t˘a o
supunere plin˘a de bun˘avoin¸t˘a. El era p˘arta¸s al credin¸tei lui Avraam
¸si î¸si d˘adu seama c˘a era onorat prin faptul c˘a era chemat s˘a-¸si dea