Basic HTML Version
Încercarea credin¸tei
135
via¸ta ca jertf˘a lui Dumnezeu. Cu duio¸sie el c˘aut˘a s˘a u¸sureze durerea
tat˘alui ¸si s˘a încurajeze mâinile lui în¸tepenite s˘a lege frânghiile ce-l
fixau de altar.
Apoi, au fost rostite ultimele cuvinte pline de iubire, s-au v˘arsat
ultimele lacrimi ¸si avu loc ultima îmbr˘a¸ti¸sare. Tat˘al ridic˘a cu¸titul
pentru a-l junghia pe fiul s˘au, când, deodat˘a, bra¸tul s˘au fu oprit.
Un înger al Domnului îl chem˘a pe patriarh, vorbindu-i din ceruri:
„Avraame! Avraame!“ El r˘aspunse îndat˘a: „Iat˘a-m˘a!“ ¸si din nou se
auzi glasul rostind: „S˘a nu pui mâna pe b˘aiat ¸si s˘a nu-i faci nimic;
c˘aci ¸stiu acum c˘a te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cru¸tat pe fiul
t˘au, pe singurul t˘au fiu, pentru Mine“ (
Geneza 22, 11-12
).
[153]
Avraam a v˘azut atunci „un berbec încurcat cu coarnele într-un
tufi¸s“ ¸si, luând imediat noua victim˘a, a adus-o ca „ardere de tot în
locul fiului s˘au“. În bucuria ¸si recuno¸stin¸ta sa, Avraam a dat un nume
nou acelui loc sfânt „Iehova-iire“, „la muntele unde Domnul va purta
de grij˘a“ (
Geneza 22, 13-14
).
Pe muntele Moria, Dumnezeu ¸Si-a reînnoit leg˘amântul S˘au, înt˘a-
rind printr-un jur˘amânt solemn binecuvântarea f˘ag˘aduit˘a lui Avraam
¸si semin¸tei sale de-a lungul tuturor genera¸tiilor viitoare: „Pe Mine
Însumi jur, zice Domnul: pentru c˘a ai f˘acut lucrul acesta, ¸si n-ai
cru¸tat pe fiul t˘au, pe singurul t˘au fiu, te voi binecuvânta foarte mult
¸si-¸ti voi înmul¸ti foarte mult s˘amân¸ta ¸si anume: ca stelele cerului
¸si ca nisipul de pe ¸t˘armul m˘arii; ¸si s˘amân¸ta ta va st˘apâni cet˘a¸tile
vr˘ajma¸silor ei. Toate neamurile p˘amântului vor fi binecuvântate în
s˘amân¸ta ta, pentru c˘a ai ascultat porunca Mea“ (
Ver 16-18
).
Marele act al credin¸tei lui Avraam st˘a asemenea unui stâlp de
lumin˘a, iluminând calea slujitorilor lui Dumnezeu din toate vea-
curile. Avraam n-a c˘autat o scuz˘a pentru a se sustrage aducerii la
îndeplinire a voii lui Dumnezeu. În timpul celor trei zile cât a ¸tinut
c˘al˘atoria, al a avut suficient timp s˘a se gândeasc˘a ¸si s˘a se îndoiasc˘a
de Dumnezeu, dac˘a el ar fi dorit s˘a se îndoiasc˘a. El ar fi putut gândi
c˘a prin sacrificarea fiului s˘au avea s˘a fie privit ca un uciga¸s, un al
doilea Cain, c˘a acest fapt ar fi f˘acut ca înv˘a¸t˘atura lui s˘a fie lep˘adat˘a ¸si
dispre¸tuit˘a ¸si s˘a-i nimiceasc˘a astfel puterea de a face bine semenilor
s˘ai. El ar fi putut argumenta c˘a vârsta sa îl scutea de ascultare. Dar
patriarhul n-a c˘autat refugiu în nici una din aceste scuze. Avraam era
¸si el om; sentimentele ¸si ata¸samentele lui erau ca ¸si ale noastre; dar
el nu s-a oprit ca s˘a întrebe cum avea s˘a se împlineasc˘a f˘ag˘aduin¸ta