Basic HTML Version
154
Patriarhi ¸si profe¸ti
aceast˘a important˘a problem˘a „celui mai b˘atrân rob“, un om evla-
vios, cu experien¸t˘a ¸si judecat˘a s˘an˘atoas˘a, care-l slujise mult timp cu
credincio¸sie. El i-a cerut acestui slujitor s˘a fac˘a un jur˘amânt solemn
înaintea Domnului, c˘a nu îi va lua fiului s˘au Isaac o so¸tie dintre ca-
naani¸ti, ci îi va alege o fat˘a din familia lui Nahor din Mesopotamia.
El i-a cerut s˘a nu-l ia pe Isaac cu el acolo. Dac˘a nu s-ar fi g˘asit o
tân˘ar˘a care s˘a fie gata s˘a-¸si p˘ar˘aseasc˘a rudeniile, atunci trimisul avea
s˘a fie dezlegat de jur˘amântul s˘au. Patriarhul l-a încurajat în lucrarea
lui dificil˘a ¸si delicat˘a cu asigurarea c˘a Dumnezeu avea s˘a încoroneze
cu izbând˘a misiunea sa. „Domnul, Dumnezeul cerului“, zicea el,
„care m-a scos din casa tat˘alui meu ¸si din patria mea ... va trimite pe
îngerul S˘au înaintea ta“.
Solul trimis a plecat f˘ar˘a întârziere la drum. Luând cu el zece
c˘amile, care aveau s˘a foloseasc˘a atât celor ce-l înso¸teau, cât ¸si alaiului
ce avea s˘a înso¸teasc˘a mireasa ce avea s˘a se întoarc˘a cu el, înc˘arcate,
de asemenea, cu daruri pentru viitoarea so¸tie ¸si prietenele ei, el a
f˘acut c˘al˘atoria cea lung˘a dincolo de Damasc ¸si, de acolo mai departe,
pân˘a la m˘anoasele câmpii ce ajung pân˘a la marele râu al R˘as˘aritului.
Sosit în Haran, „cetatea lui Nahor“, el a poposit în afara zidurilor, în
apropierea fântânii la care femeile din partea locului veneau seara s˘a
scoat˘a ap˘a. Pentru el a fost un timp de chinuitoare grij˘a. De alegerea
pe care o f˘acea el depindeau rezultate importante nu numai pentru
casa st˘apânului s˘au, ci ¸si pentru genera¸tiile viitoare; ¸si cum putea
el oare s˘a fac˘a o alegere în¸teleapt˘a printre oameni ce-i erau cu totul
str˘aini? Aducându-¸si aminte de cuvintele lui Avraam, c˘a Dumnezeu
va trimite pe Îngerul S˘au cu el, se rug˘a cu st˘aruin¸t˘a pentru o c˘al˘auzire
încununat˘a de succes. În familia st˘apânului s˘au fusese deprins cu
manifestarea continu˘a a bun˘at˘a¸tii ¸si ospitalit˘a¸tii ¸si acum el se ruga
ca semnul care s˘a arate pe tân˘ara aleas˘a de Dumnezeu s˘a fie un act
de bun˘avoin¸t˘a.
Nici nu terminase bine de rostit rug˘aciunea, c˘a r˘aspunsul a ¸si
venit. Printre femeile care erau strânse la fântân˘a, purtarea pl˘acut˘a
a uneia dintre ele îi atrase aten¸tia. Pe când aceasta se întorcea de
la fântân˘a, str˘ainul îi ie¸si în întâmpinare, cerându-i ap˘a din vadra
pe care o purta pe um˘ar. Cererea a fost împlinit˘a cu bun˘avoin¸t˘a,
la care s-a ad˘augat oferta de a scoate, de asemenea, ap˘a ¸si pentru
c˘amile, o lucrare ce era un lucru obi¸snuit chiar ¸si pentru fiicele de
prin¸ti, când trebuia s˘a fie ad˘apate turmele ¸si cirezile tat˘alui lor. În