Basic HTML Version
C˘as˘atoria lui Isaac
155
felul acesta a fost dat ¸si semnul dorit. Fata „era foarte frumoas˘a“, ¸si
bun˘avoin¸ta ei neîntârziat˘a d˘adea m˘arturie despre o inim˘a bun˘a ¸si o
fire activ˘a ¸si energic˘a. Pân˘a aici mâna Providen¸tei fusese cu el. Dup˘a
[173]
ce a recunoscut bun˘atatea ei prin daruri bogate, trimisul a întrebat
despre familia ei; luând cuno¸stin¸t˘a despre faptul c˘a ea era fiica lui
Betuel, nepotul lui Avraam, el „a plecat capul ¸si s-a aruncat cu fa¸ta
la p˘amânt înaintea Domnului“.
Omul s-a rugat s˘a fie g˘azduit în casa tat˘alui ei ¸si, în cuvintele lui
de mul¸tumire, a dat pe fa¸t˘a leg˘atura lui cu Avraam. Întorcându-se
acas˘a, tân˘ara povesti ce se întâmplase, ¸si Laban, fratele ei, alerg˘a
îndat˘a s˘a-l aduc˘a pe str˘ain ¸si pe cei ce-l înso¸teau, ca s˘a se bucure de
ospitalitatea lor.
Eliezer n-a vrut s˘a m˘anânce pân˘a când n-a povestit despre în-
s˘arcinarea pe care o primise, despre rug˘aciunea sa de la fântân˘a, cu
toate am˘anuntele legate de acestea. Apoi spuse: „Acum, dac˘a voi¸ti s˘a
ar˘ata¸ti bun˘avoin¸t˘a ¸si credincio¸sie fa¸t˘a de st˘apânul meu, spune¸ti-mi;
dac˘a nu, spune¸ti-mi iar˘a¸si, ca s˘a m˘a îndrept la dreapta sau la stânga“.
R˘aspunsul a fost: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-¸ti mai
putem spune nici r˘au, nici bine. Iat˘a, Rebeca este înaintea ta; ia-o ¸si
du-te, ca s˘a fie nevasta st˘apânului t˘au, cum a spus Domnul“ (
Geneza
24, 33-51
).
Dup˘a ce a fost ob¸tinut consim¸t˘amântul familiei, Rebeca îns˘a¸si a
fost întrebat˘a dac˘a vrea s˘a mearg˘a la o dep˘artare a¸sa de mare fa¸t˘a de
casa tat˘alui s˘au ¸si s˘a se c˘as˘atoreasc˘a cu fiul lui Avraam. Ea a crezut,
din cele ce s-au petrecut, c˘a Dumnezeu a ales-o ca s˘a fie so¸tia lui
Isaac ¸si a r˘aspuns: „Da, vreau“.
Slujitorul, anticipând bucuria st˘apânului s˘au pentru faptul c˘a
misiunea lui a izbutit, era ner˘abd˘ator s˘a plece; ¸si a doua zi dis de
diminea¸t˘a au ¸si pornit la drum spre cas˘a. Avraam locuia la Beer- ¸Seba,
iar Isaac, care avea grij˘a de turme în ¸tinutul învecinat, se întorsese
la cortul tat˘alui s˘au ca s˘a a¸stepte sosirea solului trimis în Haran.
„Într-o sear˘a, când Isaac ie¸sise s˘a cugete în tain˘a pe câmp, a ridicat
ochii ¸si s-a uitat, ¸si iat˘a c˘a veneau ni¸ste c˘amile. Rebeca a ridicat ¸si
ea ochii, a v˘azut pe Isaac ¸si s-a dat jos de pe c˘amil˘a. ¸Si a zis robului:
«Cine este omul acesta care vine înaintea noastr˘a pe câmp?» Robul
a r˘aspuns: «Este st˘apânul meu!» Atunci ea ¸si-a luat mahrama ¸si s-a
acoperit. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, a luat pe