Basic HTML Version
164
Patriarhi ¸si profe¸ti
vie înaintea lui în anii de mai târziu, când purtarea nelegiuit˘a a fiilor
s˘ai îi ap˘asa sufletul.
De abia p˘ar˘asise Iacov cortul tat˘alui s˘au, c˘a a intrat Esau. De¸si î¸si
vânduse dreptul de întâi n˘ascut ¸si înt˘arise transferul acesta printr-un
jur˘amânt solemn, era acum hot˘arât s˘a pun˘a mâna pe binecuvânt˘arile
lui, f˘ar˘a s˘a mai ¸tin˘a seama de cerin¸tele fratelui s˘au. De dreptul
spiritual erau legate ¸si drepturile temporare ale titlului de întâi n˘ascut,
care îi d˘adeau conducerea familiei, cum ¸si mo¸stenirea unei p˘ar¸ti
duble din averea tat˘alui s˘au.
[181]
Acestea erau binecuvânt˘arile pe care el le putea pre¸tui: „Tat˘a,
scoal˘a-te“, a zis el, „¸si m˘anânc˘a din vânatul fiului t˘au, pentru ca s˘a
m˘a binecuvânteze sufletul t˘au“.
Tremurând de uimire ¸si suferin¸t˘a, b˘atrânul p˘arinte orb afl˘a de
în¸sel˘aciunea c˘areia îi c˘azuse victim˘a. N˘adejdile cultivate cu drag
vreme îndelungat˘a fuseser˘a nimicite ¸si sim¸tea pân˘a în adâncul su-
fletului dezn˘adejdea ce trebuie s˘a se fi ab˘atut asupra fiului cel mai
mare. Cu toate acestea, i-a str˘afulgerat în minte convingerea c˘a mâna
providen¸tei a fost aceea care nimicise planul s˘au ¸si împlinise chiar
lucrul acela pe care el era hot˘arât s˘a-l împiedice. El ¸si-a adus aminte
de cuvintele îngerului adresate Rebec˘ai ¸si, în ciuda p˘acatului de
care Iacov se f˘acea acum vinovat, a v˘azut în el pe acela care era cel
mai bine preg˘atit s˘a aduc˘a la îndeplinire planurile lui Dumnezeu.
În timp ce cuvintele binecuvânt˘arii erau pe buzele sale, el sim¸tise
spiritul inspira¸tiei asupra sa; ¸si acum, cunoscând toate împrejur˘arile,
el ratific˘a binecuvântarea rostit˘a f˘ar˘a voie asupra lui Iacov: „L-am
binecuvântat. De aceea va r˘amâne binecuvântat“ (
Geneza 27, 33
).
Esau a desconsiderat cu u¸surin¸t˘a valoarea binecuvânt˘arii cât˘a
vreme aceasta fusese la îndemâna sa, dar el dorea s-o aib˘a când o
pierduse pentru totdeauna. Întreaga putere a naturii lui impulsive,
nest˘apânite, se trezi, iar durerea ¸si mânia lui au fost teribile. El strig˘a
plângând amar: „Binecuvânteaz˘a-m˘a ¸si pe mine tat˘a!“ „N-ai p˘astrat
nici o binecuvântare pentru mine?“ Dar f˘ag˘aduin¸ta dat˘a nu putea fi
retras˘a. Dreptul de întâi n˘ascut, pe care-l schimbase cu atâta nep˘asare
pe o mâncare, nu-l mai putea recâ¸stiga acum. „Pentru o mâncare“,
pentru satisfacerea de moment a apetitului ce nu fusese niciodat˘a
înfrânat, Esau ¸si-a vândut mo¸stenirea, dar când ¸si-a v˘azut nebunia,
a fost prea târziu ca s˘a capete binecuvântarea. „M˘acar c˘a o cerea
cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe“ (
Evrei 12, 16-17
). Esau n-a fost