Page 169 - Patriarhi

Basic HTML Version

Iacov ¸si Esau
165
lipsit de privilegiul de a c˘auta favoarea lui Dumnezeu prin poc˘ain¸t˘a,
dar el n-a mai putut g˘asi nici un mijloc de a recâ¸stiga dreptul de întâi
n˘ascut. Durerea sa nu izvora din convingerea c˘a a p˘ac˘atuit; el nu
dorea s˘a se împace cu Dumnezeu. Lui îi p˘area r˘au de consecin¸tele
p˘acatului s˘au, ¸si nu de p˘acat în sine.
Din cauza indiferen¸tei sale fa¸t˘a de binecuvânt˘arile ¸si cerin¸tele
divine, Esau este numit în Sfintele Scripturi „lumesc“ (
Evrei 12,
16-17
). El îi reprezint˘a pe aceia care dispre¸tuiesc valoarea mântuirii
realizate pentru ei de c˘atre Hristos ¸si sunt gata s˘a sacrifice mo¸stenirea
lor cereasc˘a pentru lucrurile pieritoare de pe p˘amânt. Mul¸ti tr˘aiesc
pentru prezent, f˘ar˘a s˘a se gândeasc˘a sau s˘a se îngrijeasc˘a de viitor.
Asemenea lui Esau ei strig˘a: „S˘a mânc˘am ¸si s˘a bem, c˘aci mâine vom
[182]
muri“ (
1 Corinteni 15, 32
). Ei sunt st˘apâni¸ti de pornirile lor fire¸sti
¸si, în loc s˘a practice t˘ag˘aduirea de sine, ei trec cu vederea cele mai
de pre¸t lucruri. Dac˘a trebuie s˘a se renun¸te la ceva, la satisfacerea
unui apetit stricat sau la binecuvânt˘arile cerului, f˘ag˘aduite numai
celui ce se t˘ag˘aduie¸ste pe sine ¸si se teme de Dumnezeu, cerin¸tele
apetitului biruiesc, iar Dumnezeu ¸si cerul sunt în totul dispre¸tui¸ti.
Cât de mul¸ti, chiar dintre cei ce m˘arturisesc a fi cre¸stini, se aga¸t˘a
de pofte ce sunt d˘aun˘atoare s˘an˘at˘a¸tii ¸si care tocesc sensibilit˘a¸tile
sufletului. Când li se arat˘a datoria de a se cur˘a¸ti de toate întin˘aciunile
c˘arnii ¸si ale spiritului, des˘avâr¸sind sfin¸tenia în temere de Dumnezeu,
ei se simt ofensa¸ti. Ei î¸si dau seama c˘a nu pot împlini astfel de pofte
d˘aun˘atoare ¸si totu¸si s˘a câ¸stige cerul, ¸si atunci ajung la concluzia c˘a,
deoarece calea spre via¸ta ve¸snic˘a este a¸sa de îngust˘a, nicidecum nu
vor merge pe ea.
Mul¸ti sunt aceia care î¸si vând dreptul de întâi n˘ascut pentru pofte
trupe¸sti. Este sacrificat˘a s˘an˘atatea, facult˘a¸tile mintale se sl˘abesc, iar
cerul este pierdut; ¸si toate acestea, numai pentru o pl˘acere de o clip˘a
— o patim˘a, care este în acela¸si timp ¸si d˘aun˘atoare, ¸si înjositoare
în caracterul ei. Dup˘a cum Esau s-a trezit, pentru a-¸si da seama de
nebunia schimbului f˘acut de el cu grab˘a, când era prea târziu pentru
a mai recupera pierderea suferit˘a, tot a¸sa va fi ¸si în ziua Domnului
cu aceia care au schimbat dreptul lor de mo¸stenitori ai cerului cu
poftele lor egoiste.
[183]