Basic HTML Version
Fuga ¸si exilul lui Iacov
169
rate binecuvânt˘ari, el ar trebui s˘a întrebe adesea cu o inim˘a supus˘a ¸si
recunosc˘atoare: „Cum voi r˘aspl˘ati Domnului toate binefacerile Lui
fa¸t˘a de mine?“ (
Psalmii 116, 12
).
Timpul nostru, talentele noastre, avutul nostru, toate trebuie s˘a
fie consacrate cu sfin¸tenie Lui, Aceluia care ne-a încredin¸tat spre
administrare aceste binecuvânt˘ari. Ori de câte ori se s˘avâr¸se¸ste o
lucrare de salvare pentru noi sau când ni se acord˘a favoruri noi
[188]
¸si nesperate, trebuie s˘a recunoa¸stem bun˘atatea lui Dumnezeu, nu
numai exprimându-ne recuno¸stin¸ta prin cuvinte, ci, asemenea lui
Iacov, prin daruri ¸si jertfe aduse cauzei Sale. A¸sa dup˘a cum primim
continuu binecuvânt˘arile lui Dumnezeu, tot astfel trebuie s˘a ¸si d˘am
f˘ar˘a încetare.
„θti voi da a zecea parte“, zise Iacov, „din tot ce-mi vei da“
(
Geneza 28, 22
). Oare noi, care ne bucur˘am de deplin˘a lumin˘a ¸si de
privilegiile Evangheliei, s˘a fim mul¸tumi¸ti a da lui Dumnezeu mai
pu¸tin decât au dat aceia care au tr˘ait în vechea ¸si mai pu¸tin favorizata
dispensa¸tiune? Nu, ci întrucât binecuvânt˘arile de care ne bucur˘am
sunt mai mari, nu avem ¸si noi obliga¸tii tot a¸sa de mari? Dar cât
de mic˘a este pre¸tuirea, cât de zadarnic˘a str˘adania de a m˘asura, cu
reguli matematice, timpul, banii ¸si iubirea, în schimbul unei iubiri
atât de cu neputin¸t˘a de m˘asurat ¸si unui dar de o valoare atât de
inimaginabil˘a! Zecime pentru Hristos! O, neînsemnat˘a ofrand˘a, ce
recompens˘a vrednic˘a de ocar˘a pentru ceea ce a costat atât de mult!
De pe crucea Golgotei, Hristos cheam˘a la o consacrare f˘ar˘a rezerve.
Tot ceea ce avem ¸si tot ceea ce suntem trebuie s˘a fie devotat lui
Dumnezeu.
Cu o credin¸t˘a nou˘a ¸si statornic˘a în f˘ag˘aduin¸tele divine ¸si asigurat
de prezen¸ta ¸si ocrotirea îngerilor cere¸sti, Iacov ¸si-a continuat c˘al˘a-
toria spre „¸tara celor ce locuiesc în r˘as˘arit“ (
Geneza 29, 1
). Dar cât
de deosebit˘a a fost sosirea lui fa¸t˘a de aceea a trimisului lui Avraam
cu aproape o sut˘a de ani mai înainte! Slujitorul venise cu o suit˘a de
slugi c˘alare pe c˘amile, cu daruri bogate de aur ¸si argint; fiul, îns˘a,
era un c˘al˘ator singuratic, cu picioarele r˘anite de drum, neavând alt˘a
bog˘a¸tie decât toiagul s˘au. Asemenea slujitorului lui Avraam, Iacov
s-a oprit lâng˘a o fântân˘a ¸si aici a întâlnit-o pe Rahela, fiica cea mai
mic˘a a lui Laban. De data aceasta, Iacov a fost acela care a f˘acut un
serviciu, dând la o parte piatra de la gura fântânii ¸si ad˘apând turmele.
F˘acându-¸si cunoscut˘a leg˘atura sa de rudenie, el a fost bine primit în