Basic HTML Version
Noaptea luptei
179
sa tremurând˘a în f˘ag˘aduin¸tele lui Dumnezeu, iar mâna Iubirii infinite
nu putea s˘a întoarc˘a spatele cerin¸tei celui p˘ac˘atos.
Gre¸seala care îl f˘acuse pe Iacov s˘a p˘ac˘atuiasc˘a, ob¸tinând prin
în¸sel˘aciune dreptul de întâi n˘ascut, sta acum în mod clar înaintea sa.
El nu avusese încredere în f˘ag˘aduin¸tele lui Dumnezeu, ci c˘autase
ca prin eforturile sale proprii s˘a realizeze ceea ce Dumnezeu ar fi
[198]
împlinit la timpul s˘au ¸si pe c˘aile Sale. Ca o dovad˘a c˘a fusese iertat,
numele s˘au a fost schimbat din unul care îi reamintea de p˘acatul s˘au,
în altul care comemora biruin¸ta sa. „Numele t˘au nu va mai fi Iacov,
ci te vei chema Israel (cel ce lupt˘a cu Dumnezeu); c˘aci ai luptat cu
Dumnezeu ¸si cu oamenii, ¸si ai fost biruitor“ (
Geneza 32, 28
).
Iacov a primit binecuvântarea dup˘a care tânjea sufletul s˘au. P˘aca-
tul s˘au, ca intrigant ¸si în¸sel˘ator, fusese iertat. Criza vie¸tii sale trecuse.
Îndoiala, dezn˘adejdea ¸si remu¸scarea îi am˘arâser˘a existen¸ta, dar acum
totul era schimbat; ¸si ce dulce era pacea împ˘ac˘arii cu Dumnezeu.
Iacov nu se mai temea nicidecum s˘a se întâlneasc˘a cu fratele s˘au.
Dumnezeu, care îi iertase p˘acatul, putea de asemenea s˘a mi¸ste inima
fratelui s˘au Esau ¸si s˘a primeasc˘a umilin¸ta ¸si poc˘ain¸ta sa.
În timp ce Iacov se lupta cu îngerul, un alt sol ceresc a fost
trimis la Esau. Într-un vis, Esau l-a v˘azut pe fratele s˘au, care timp de
dou˘azeci de ani a fost departe de casa tat˘alui s˘au; el a în¸teles durerea
lui Iacov, aflând c˘a mama sa murise; a v˘azut tab˘ara sa înconjurat˘a
de o¸stile lui Dumnezeu. Visul acesta a fost povestit de c˘atre Esau
osta¸silor s˘ai, cu porunca s˘a nu-i fac˘a nici un r˘au lui Iacov, c˘aci
Dumnezeul tat˘alui s˘au era cu el.
În cele din urm˘a, cele dou˘a cete s-au apropiat una de cealalt˘a —
st˘apânul de¸sertului în fruntea r˘azboinicilor s˘ai ¸si Iacov cu nevestele
¸si copiii, înso¸tit de p˘astori ¸si slujnice, urma¸ti de ¸siruri lungi de turme
de oi ¸si cirezi de vite. Sprijinindu-se de toiagul s˘au, patriarhul p˘a¸si
înainte, s˘a întâlneasc˘a ceata de osta¸si. Era palid ¸si sl˘abit din pricina
luptei ce avusese loc numai cu pu¸tin timp înainte ¸si mergea încet
¸si cu eforturi dureroase, oprindu-se dup˘a fiecare pas; dar fa¸ta sa
str˘alucea de bucurie ¸si pace.
La vederea acelui suferind schilod, „Esau a alergat înaintea lui;
s-au îmbr˘a¸ti¸sat, i s-a aruncat pe grumaz, ¸si l-a s˘arutat, ¸si au plâns“
(
Geneza 33, 4
). Privind asupra acestei scene, chiar ¸si inimile acelor
solda¸ti brutali au fost mi¸scate. De¸si el le povestise visul s˘au, totu¸si
ei nu puteau în¸telege schimbarea brusc˘a ce avusese loc cu c˘apitanul