Basic HTML Version
190
Patriarhi ¸si profe¸ti
atribuie fiului Rahelei dreptul de întâi n˘ascut. R˘autatea lor a crescut
¸si mai mult când, într-o zi, b˘aiatul le-a povestit un vis pe care l-a avut.
„Iat˘a“, spuse el, „noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului;
¸si iat˘a c˘a snopul meu s-a ridicat ¸si a stat în picioare; iar snopii vo¸stri
l-au înconjurat, ¸si s-au aruncat cu fa¸ta la p˘amânt înaintea lui“.
[210]
„Doar n-ai s˘a împ˘ar˘a¸te¸sti tu peste noi? Doar n-ai s˘a ne cârmuie¸sti
tu pe noi?“ au spus fra¸tii s˘ai, cu v˘adit˘a mânie.
Nu peste mult timp el a avut un alt vis, la fel de important, pe
care de asemenea l-a relatat: „Soarele, luna ¸si unsprezece stele se
aruncau cu fa¸ta la p˘amânt înaintea mea“ (
Geneza 37, 7-9
). Acest vis
a fost tot atât de repede interpretat ca ¸si primul. Tat˘al s˘au, care era
prezent, i-a spus mustr˘ator: „Ce înseamn˘a visul acesta pe care l-ai
visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta ¸si fra¸tii t˘ai s˘a ne arunc˘am cu
fa¸ta la p˘amânt înaintea ta?“ (
Ver 10
).
În ciuda severit˘a¸tii aparente a cuvintelor sale, Iacov credea c˘a
Dumnezeu îi descoperea lui Iosif viitorul.
Pe când tân˘arul st˘atea înaintea fra¸tilor s˘ai, înf˘a¸ti¸sarea sa frumoas˘a
str˘alucea de spiritul inspira¸tiei, ¸si ei nu-¸si puteau re¸tine admira¸tia;
dar ei n-au ales s˘a renun¸te la c˘aile lor rele ¸si au urât cur˘a¸tia ce mustra
p˘acatele lor. Acela¸si spirit care-l st˘apânise pe Cain se aprinsese ¸si în
inimile lor.
Fra¸tii erau obliga¸ti s˘a se mute din loc în loc pentru a-¸si asigura
p˘a¸sune pentru turmele lor ¸si adesea erau absen¸ti cu to¸tii luni întregi
de acas˘a. Dup˘a întâmpl˘arile relatate mai sus, ei au mers la locul pe
care l-a cump˘arat tat˘al lor, la Sihem. A trecut un timp în care nu s-a
primit nici o veste de la ei ¸si tat˘al a început s˘a se îngrijoreze de via¸ta
lor, din cauza comport˘arii lor crude din trecut fa¸t˘a de cei din Sihem.
De aceea, el l-a trimis pe Iosif s˘a-i g˘aseasc˘a ¸si s˘a-i aduc˘a ¸stiri despre
starea lor. Dac˘a Iacov ar fi cunoscut adev˘aratele sentimente ale fiilor
s˘ai fa¸t˘a de Iosif, atunci nu l-ar fi l˘asat singur cu ei; dar ei au ascuns
cu grij˘a faptul acesta de el.
Cu o inim˘a plin˘a de bucurie, Iosif s-a desp˘ar¸tit de tat˘al s˘au, f˘ar˘a
ca b˘atrânul om ¸si nici tân˘arul s˘au fiu s˘a viseze la cele ce aveau s˘a se
întâmple pân˘a când ei aveau s˘a se mai revad˘a. Când, dup˘a c˘al˘atoria
sa lung˘a ¸si singuratic˘a, Iosif a sosit la Sihem, fra¸tii s˘ai ¸si turmele lor
nu mai erau de g˘asit. Întrebând de ei, el a fost îndreptat spre Dotan.
F˘acuse deja mai mult de optzeci de kilometri ¸si acum o alt˘a distan¸t˘a
de dou˘azeci ¸si cinci de kilometri îi st˘atea înainte, dar el a pornit în