Page 198 - Patriarhi

Basic HTML Version

194
Patriarhi ¸si profe¸ti
despre iubirea lui Dumnezeu manifestat˘a în faptul c˘a a dat oamenilor
un R˘ascump˘ar˘ator. Toate aceste lec¸tii pre¸tioase îi veneau acum
cu putere în minte. Iosif credea c˘a Dumnezeul p˘arin¸tilor s˘ai va fi
¸si Dumnezeul lui. Atunci ¸si acolo el s-a consacrat pe deplin lui
Dumnezeu ¸si s-a rugat ca P˘azitorul lui Israel s˘a fie cu el în ¸tara
exilului s˘au.
Sufletul s˘au a tres˘altat când a luat hot˘arârea suprem˘a de a se
dovedi credincios fa¸t˘a de Dumnezeu — în toate împrejur˘arile s˘a se
comporte a¸sa cum se cuvine unui supus al Împ˘aratului cerului. El
avea s˘a-I slujeasc˘a lui Dumnezeu cu o inim˘a neîmp˘ar¸tit˘a; el avea
s˘a dea piept cu încerc˘arile ¸si s˘a îndeplineasc˘a cu credincio¸sie orice
îndatorire. Experien¸ta unei singure zile fusese punctul de cotitur˘a
în via¸ta lui Iosif. Nenorocirea ei îngrozitoare l-a schimbat dintr-un
copil r˘asf˘a¸tat, într-un b˘arbat st˘apân pe sine, curajos ¸si serios.
Sosind în Egipt, Iosif a fost vândut lui Potifar, mai marele g˘ar-
zilor împ˘aratului, în a c˘arui slujb˘a a r˘amas zece ani. Aici el a fost
expus unor ispite de un caracter cu totul ie¸sit din comun. Se afla aici
în mijlocul idolatriei. Închinarea la zei era înso¸tit˘a de întreaga pomp˘a
împ˘ar˘ateasc˘a, sus¸tinut˘a de bog˘a¸tia ¸si cultura celei mai civilizate na-
¸tiuni din vremea aceea. Cu toate acestea, Iosif ¸si-a p˘astrat simplitatea
¸si credincio¸sia sa fa¸t˘a de Dumnezeu. Pretutindeni în jurul s˘au erau
priveli¸stile ¸si chem˘arile viciului, dar el era ca unul care nu auzea ¸si
nu vedea nimic. El nu îng˘aduia ca gândurile lui s˘a z˘aboveasc˘a asupra
subiectelor interzise. Dorin¸ta de a câ¸stiga bun˘avoin¸ta egiptenilor nu
l-a putut determina s˘a renun¸te la principiile lui. Dac˘a ar fi încercat s˘a
fac˘a acest lucru, atunci el ar fi fost biruit de ispite; dar el nu se ru¸sina
de religia p˘arin¸tilor s˘ai ¸si n-a f˘acut nici un efort pentru a ascunde
faptul c˘a era un adorator al lui Iehova.
„Domnul a fost cu Iosif, a¸sa c˘a toate îi mergeau bine.... St˘apânul
lui a v˘azut c˘a Domnul era cu el ¸si c˘a Domnul f˘acea s˘a-i mearg˘a
bine ori de ce se apuca“ (
Geneza 39, 2-3
). Încrederea lui Potifar în
Iosif cre¸stea zi dup˘a zi ¸si, în cele din urm˘a, l-a ridicat la rangul de
administrator, dându-i controlul deplin asupra tuturor averilor sale.
„Egipteanul a l˘asat pe mâinile lui Iosif tot ce avea, ¸si n-avea alt˘a grij˘a
decât s˘a m˘anânce ¸si s˘a bea“ (
Ver 6
).
Prosperitatea însemnat˘a, care se vedea în tot ceea ce se afla
în grija sa, nu era rezultatul direct al unei minuni; dar h˘arnicia,
grija ¸si energia sa erau încununate cu binecuvântarea divin˘a. Iosif