Basic HTML Version
Iosif în Egipt
195
atribuia succesul s˘au bun˘avoin¸tei lui Dumnezeu ¸si chiar idolatrul
s˘au st˘apân accepta aceasta, ca fiind secretul prosperit˘a¸tii sale f˘ar˘a
[215]
[216]
[217]
precedent. Totu¸si, aceast˘a prosperitate n-ar fi putut s˘a fie ob¸tinut˘a
f˘ar˘a eforturi statornice ¸si bine chibzuite. Dumnezeu a fost prosl˘avit
prin credincio¸sia slujitorului S˘au. A fost scopul S˘au acela ca, în
cur˘a¸tie ¸si cinste, cel ce credea în Dumnezeu s˘a fie într-un contrast
izbitor cu închin˘atorii la idoli — pentru ca astfel lumina harului
ceresc s˘a poat˘a str˘aluci în mijlocul întunericului p˘agânismului.
Purtarea cuviincioas˘a ¸si credincio¸sia lui Iosif au câ¸stigat inima
dreg˘atorului lui faraon, care ajunsese s˘a-l priveasc˘a mai degrab˘a
ca pe un fiu decât ca pe un sclav. Tân˘arul a fost adus în leg˘atur˘a
cu oameni de vaz˘a, înv˘a¸ta¸ti, ¸si astfel a ajuns s˘a aib˘a o cunoa¸stere a
¸stiin¸tei, a limbilor ¸si afacerilor, o educa¸tie necesar˘a viitorului prim-
ministru al Egiptului.
Dar credin¸ta ¸si integritatea lui Iosif aveau s˘a fie puse la prob˘a prin
încerc˘ari teribile. So¸tia st˘apânului s˘au c˘auta s˘a-l ademeneasc˘a pe tâ-
n˘ar s˘a calce Legea lui Dumnezeu. Pân˘a aici, el r˘am˘asese ne-atins de
stric˘aciunea care domnea în ¸tara aceea p˘agân˘a; dar aceste ispite erau
atât de nea¸steptate, atât de puternice ¸si seduc˘atoare — cum avea oare
s˘a fac˘a fa¸t˘a? Iosif ¸stia foarte bine care aveau s˘a fie consecin¸tele îm-
potrivirii sale. Pe de o parte erau t˘ainuirea, favorurile ¸si r˘aspl˘atirile;
pe de alt˘a parte, dizgra¸tia, închisoarea ¸si poate — moartea. Întreaga
sa via¸t˘a viitoare depindea de hot˘arârea unui moment. Va triumfa
oare principiul? Va r˘amâne Iosif totu¸si credincios lui Dumnezeu?
Cu o îngrijorare ce nu se poate exprima în cuvinte, îngerii priveau la
scena aceasta. R˘aspunsul lui Iosif a dat pe fa¸t˘a puterea principiului
religios. El nu va tr˘ada încrederea st˘apânului s˘au de pe p˘amânt ¸si,
indiferent de consecin¸te, el va fi credincios St˘apânului s˘au din ceruri.
Sub privirile cercet˘atoare ale lui Dumnezeu ¸si ale sfin¸tilor îngeri,
mul¸ti î¸si iau libertatea de a face fapte de care n-ar vrea s˘a se fac˘a
vinova¸ti în prezen¸ta semenilor lor, dar primul gând al lui Iosif a fost
la Dumnezeu: „Cum a¸s putea s˘a fac eu un r˘au atât de mare ¸si s˘a
p˘ac˘atuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (
Ver 9
), zise el.
Dac˘a am avea mereu sim¸t˘amântul c˘a Dumnezeu vede ¸si aude tot
ceea ce facem ¸si spunem ¸si c˘a înregistreaz˘a cu credincio¸sie cuvintele
¸si faptele noastre, cum ¸si faptul c˘a va trebui s˘a st˘am fa¸t˘a în fa¸t˘a
cu toate acestea, atunci ne-ar fi team˘a s˘a p˘ac˘atuim. Tinerii s˘a-¸si
aminteasc˘a întotdeauna c˘a, oriunde sunt ¸si în tot ceea ce fac, ei se