Basic HTML Version
196
Patriarhi ¸si profe¸ti
afl˘a în prezen¸ta lui Dumnezeu. Nici un am˘anunt din comportamentul
nostru nu scap˘a neobservat. Nu ne putem ascunde c˘aile de Cel Prea
Înalt. Legile omene¸sti, uneori destul de severe, sunt adesea c˘alcate
f˘ar˘a ca acest lucru s˘a se descopere ¸si deci f˘ar˘a s˘a se pedepseasc˘a.
Dar nu a¸sa stau lucrurile cu Legea lui Dumnezeu. Întunericul cel
mai adânc din miez de noapte nu poate fi acoper˘amânt pentru cel
vinovat. Acesta poate gândi c˘a este singur; dar pentru orice fapt˘a
[218]
exist˘a un martor nev˘azut. Chiar ¸si motivele inimii sale sunt deschise
cercet˘arii divine. Orice fapt˘a, orice cuvânt ¸si orice gând sunt a¸sa
de clar înregistrate, ca ¸si când în întreaga lume n-ar exista decât
o singur˘a persoan˘a ¸si aten¸tia cerului ar fi îndreptat˘a numai asupra
acesteia.
Iosif a suferit pentru integritatea sa, c˘aci ispititoarea lui s-a r˘az-
bunat, acuzându-l de o fapt˘a murdar˘a ¸si f˘acând ca el s˘a fie aruncat
în închisoare. Dac˘a Potifar ar fi crezut învinuirile so¸tiei sale aduse
împotriva lui Iosif, atunci tân˘arul evreu ¸si-ar fi pierdut via¸ta; dar mo-
destia ¸si cinstea care au caracterizat întotdeauna comportamentul s˘au
au fost dovada nevinov˘a¸tiei sale; ¸si totu¸si, pentru a salva reputa¸tia
familiei st˘apânului s˘au, el a fost l˘asat prad˘a oc˘arii ¸si robiei.
La început, Iosif a fost tratat cu mare severitate de c˘atre temnice-
rii s˘ai. Psalmistul spune: „I-au strâns picioarele în lan¸turi, l-au pus în
fiare, pân˘a la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, ¸si pân˘a când l-a
încercat Cuvântul Domnului“ (
Psalmii 105, 18-19
). Dar adev˘aratul
caracter al lui Iosif a str˘alucit chiar ¸si în întunericul închisorii. El
¸si-a p˘astrat cu str˘a¸snicie credin¸ta ¸si r˘abdarea; anii s˘ai de slujire cre-
dincioas˘a au fost r˘aspl˘ati¸ti cât nu se poate mai crud, ¸si totu¸si aceasta
nu l-a am˘arât ¸si nu l-a descurajat. El avea pacea care venea dintr-o
con¸stiin¸t˘a curat˘a ¸si ¸si-a încredin¸tat situa¸tia în mâna lui Dumnezeu.
El nu s-a mai gândit la nedrept˘a¸tile ce i se f˘acuser˘a, ci a uitat durerea
sa, c˘autând s˘a u¸sureze necazurile altora. Chiar în închisoare el a g˘asit
ceva de f˘acut. Dumnezeu îl preg˘atea în ¸scoala durerilor pentru a fi
mai mult de folos, iar el nu s-a dat înapoi de la disciplina ce-i era
necesar˘a. În închisoare, v˘azând roadele opresiunii ¸si ale tiraniei, cum
¸si efectele crimei, el a înv˘a¸tat lec¸tia drept˘a¸tii, a împreunei sim¸tiri ¸si
a îndur˘arii, care l-a preg˘atit s˘a foloseasc˘a puterea cu în¸telepciune ¸si
mil˘a.
Încetul cu încetul, Iosif a câ¸stigat încrederea mai marelui temni-
¸tei ¸si în cele din urm˘a i s-au dat în grij˘a to¸ti de¸tinu¸tii. Comportarea