Page 208 - Patriarhi

Basic HTML Version

204
Patriarhi ¸si profe¸ti
Tat˘al s˘au ¸si familiile ce erau împreun˘a cu el poate c˘a deja su-
fereau de foame. „Face¸ti lucrul acesta ¸si ve¸ti tr˘ai“, a spus el: „eu
m˘a tem de Dumnezeu! Dac˘a sunte¸ti oameni de treab˘a, s˘a r˘amân˘a
unul din fra¸tii vo¸stri închis în temni¸ta noastr˘a; iar ceilal¸ti pleca¸ti,
lua¸ti grâu ca s˘a v˘a hr˘ani¸ti familiile ¸si aduce¸ti-mi pe fratele vostru
cel tân˘ar, pentru ca vorbele voastre s˘a fie puse astfel la încercare ¸si
s˘a sc˘apa¸ti de moarte“ (
Ver 18-20
). Ei s-au învoit s˘a accepte aceast˘a
propunere, de¸si aveau pu¸tin˘a speran¸t˘a c˘a tat˘al lor avea s˘a-l lase pe
Beniamin s˘a vin˘a împreun˘a cu ei. Iosif comunica cu ei prin interme-
diul unui translator, iar ei nu b˘anuiau c˘a mai marele ¸t˘arii îi în¸telegea,
de aceea vorbeau deschis unul cu altul în prezen¸ta sa. Ei se con-
damnau pe ei în¸si¸si în leg˘atur˘a cu modul în care s-au purtat cu Iosif:
„Da; am fost vinova¸ti fa¸t˘a de fratele nostru; c˘aci am v˘azut nelini¸stea
sufletului lui, când ne ruga, ¸si nu l-am ascultat. Pentru aceea vine
peste noi necazul acesta“ (
Ver 21-22
). Ruben, care f˘acuse planul
s˘a-l elibereze la Dotan, ad˘aug˘a: „Nu v˘a spuneam eu s˘a nu face¸ti o
astfel de nelegiuire fa¸t˘a de b˘aiatul acesta? Dar n-a¸ti ascultat. Acum
iat˘a c˘a ni se cere socoteal˘a pentru sângele lui“. Ascultând, Iosif nu
¸si-a mai putut controla emo¸tiile, de aceea a ie¸sit afar˘a ¸si a plâns.
Întorcându-se, a poruncit ca Simeon s˘a fie legat în lan¸turi în fa¸ta lor
¸si s˘a fie dus din nou în temni¸t˘a. În comportamentul lor crud fa¸t˘a de
fratele lor, Simeon fusese instigatorul, jucând rolul principal, ¸si din
cauza aceasta alegerea a c˘azut asupra lui.
Înainte îns˘a de a îng˘adui ca fra¸tii s˘ai s˘a plece, Iosif a dat porunci
ca s˘a li se dea grâu ¸si ca banii fiec˘aruia dintre ei s˘a fie pu¸si în secret
la gura sacului s˘au. Li s-a dat, de asemenea, nutre¸t pentru animale,
ca s˘a aib˘a pe drumul întoarcerii spre cas˘a. Pe drum, unul dintre
ei, deschizându-¸si sacul, a fost surprins c˘a a g˘asit punga cu argin¸ti
acolo. F˘acând cunoscut ¸si celorlal¸ti acest lucru, ace¸stia s-au alarmat
¸si, plini de spaim˘a, au zis unul altuia: „Ce ne-a f˘acut Dumnezeu?“ S˘a
fie oare faptul acesta ca un semn bun din partea lui Dumnezeu sau
El a îng˘aduit s˘a se întâmple astfel spre a-i pedepsi pentru p˘acatele
lor ¸si a-i afunda mai mult în necazuri? Ei au recunoscut faptul c˘a
Dumnezeu a v˘azut p˘acatele lor ¸si acum îi pedepsea pentru ele.
Iacov a¸stepta cu ner˘abdare întoarcerea fiilor s˘ai ¸si, la sosirea lor,
toat˘a tab˘ara s-a adunat în jurul lor, când îi povesteau tat˘alui toate cele
întâmplate. Nelini¸stea ¸si teama au umplut fiecare inim˘a. Purtarea
mai marelui Egiptului p˘area a cuprinde în sine unele planuri rele,