Basic HTML Version
Iosif ¸si fra¸tii s˘ai
205
iar temerile lor s-au confirmat atunci când, deschizându-¸si sacii,
au g˘asit argintul fiec˘aruia în sacul lui. În disperarea sa, b˘atrânul
[227]
exclam˘a: „Voi m˘a lipsi¸ti de copii; Iosif nu mai este, Simeon nu mai
este, ¸si voi¸ti s˘a-l lua¸ti ¸si pe Beniamin. Toate acestea pe mine m˘a
lovesc“. La aceasta, Ruben a r˘aspuns: „S˘a-mi omori pe amândoi fiii
mei, dac˘a nu-¸ti voi aduce înapoi pe Beniamin; d˘a-l în mâna mea
¸si ¸ti-l voi aduce înapoi“. Aceast˘a vorbire aspr˘a n-a avut darul s˘a-l
lini¸steasc˘a pe Iacov. R˘aspunsul s˘au a fost: „Fiul meu nu se poate
pogorî împreun˘a cu voi; c˘aci fratele lui a murit, ¸si el a r˘amas singur;
dac˘a i s-ar întâmpla vreo nenorocire în c˘al˘atoria pe care o face¸ti, cu
durere îmi ve¸ti pogorî perii mei cei albi în locuin¸ta mor¸tilor“.
Dar seceta continua ¸si, cu trecerea timpului, provizia de grâu ce
fusese adus˘a din Egipt aproape c˘a se ispr˘avise. Fiii lui Iacov ¸stiau
foarte bine c˘a ar fi zadarnic s˘a se întoarc˘a în Egipt f˘ar˘a Beniamin. Ei
aveau pu¸tin˘a speran¸t˘a în schimbarea hot˘arârii tat˘alui lor ¸si a¸steptau
în t˘acere deznod˘amântul acestei situa¸tii. Umbra foamei ce se apropia
devenea din ce în ce mai întunecat˘a; pe fe¸tele îngrijorate ale tuturor
celor din tab˘ar˘a b˘atrânul citi nevoia lor ¸si, în cele din urm˘a, spuse:
„Duce¸ti-v˘a iar˘a¸si ¸si cump˘ara¸ti-ne ceva merinde“.
Iuda a r˘aspuns: „Omul acela ne-a spus curat: «S˘a nu-mi mai
vede¸ti fa¸ta, dac˘a fratele vostru nu va fi cu voi». Dac˘a vrei deci s˘a
trimi¸ti pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî ¸si-¸ti vom cump˘ara
merinde. Dar dac˘a nu vrei s˘a-l trimi¸ti, nu ne vom pogorî, c˘aci omul
acela ne-a spus: «S˘a nu-mi mai vede¸ti fa¸ta, dac˘a fratele vostru nu va
fi cu voi»“. V˘azând c˘a hot˘arârea tat˘alui s˘au începe s˘a se clatine, el
mai ad˘aug˘a: „Trimite copilul cu mine, ca s˘a ne scul˘am ¸si s˘a plec˘am,
¸si vom tr˘ai ¸si nu vom muri, noi, tu ¸si copiii no¸stri“ ¸si s-a oferit ca
z˘alog pentru fratele s˘au, fiind pentru totdeauna vinovat dac˘a nu va
izbuti s˘a-l redea pe Beniamin tat˘alui s˘au.
Iacov nu a mai putut s˘a nu-¸si dea consim¸t˘amântul ¸si a poruncit
fiilor s˘ai s˘a se preg˘ateasc˘a de c˘al˘atorie. El le-a poruncit, de asemenea,
s˘a ia ni¸ste daruri pentru cârmuitor, din acele lucruri pe care le mai
putea da p˘amântul acela lovit de secet˘a, ¸si anume „pu¸tin leac alin˘ator
¸si pu¸tin˘a miere, mirodenii, smirn˘a, fisticuri ¸si migdale“, precum ¸si
o dubl˘a cantitate de argint. „Lua¸ti ¸si pe fratele vostru“, spuse el,
„scula¸ti-v˘a ¸si întoarce¸ti-v˘a la omul acela“. Când fiii s˘ai erau gata de
plecare în c˘al˘atoria lor nesigur˘a, b˘atrânul tat˘a se scul˘a ¸si, ridicându-¸si
mâinile spre ceruri, rosti rug˘aciunea: „Dumnezeul Cel Atotputernic