Basic HTML Version
208
Patriarhi ¸si profe¸ti
Fra¸tii ¸si-au sfâ¸siat hainele în semn de mare nenorocire ¸si s-au
întors cu pas încet în ora¸s. Dup˘a jur˘amântul lor, Beniamin era sortit
unei vie¸ti de rob. Ei l-au urmat pe administrator la palat ¸si, g˘asindu-l
pe guvernator înc˘a acolo, „s-au aruncat cu fa¸ta la p˘amânt înaintea
lui“. „Ce fapt˘a a¸ti f˘acut?“ zise el. „Nu ¸sti¸ti c˘a un om ca mine are
putere s˘a ghiceasc˘a?“ Iosif urm˘area s˘a scoat˘a de la ei o recunoa¸stere
a p˘acatului lor. El nu pretinsese niciodat˘a c˘a are putere s˘a ghiceasc˘a,
dar voia s˘a-i fac˘a s˘a cread˘a c˘a el putea citi tainele vie¸tii lor.
Iuda a r˘aspuns: „Ce s˘a mai spunem domnului nostru? Cum
[230]
s˘a mai vorbim? Cum s˘a ne mai îndrept˘a¸tim? Dumnezeu a dat pe
fa¸t˘a nelegiuirea robilor t˘ai. Iat˘a-ne robi ai domnului nostru, noi ¸si
acela la care s-a g˘asit paharul“ (
Ver 16
).
„S˘a m˘a fereasc˘a Dumnezeu s˘a fac a¸sa ceva“, a fost r˘aspunsul;
„omul la care s-a g˘asit paharul va fi robul meu; dar voi, sui¸ti-v˘a
înapoi în pace la tat˘al vostru“ (
Ver 17
).
În marea lui disperare, Iuda s-a apropiat de guvernator ¸si a spus:
„Te rog, domnul meu, d˘a voie robului t˘au s˘a spun˘a o vorb˘a domnului
meu, ¸si s˘a nu te mânii pe robul t˘au! C˘aci tu e¸sti ca Faraon“ (
Ver
18
). În cuvinte de o elocven¸t˘a mi¸sc˘atoare, el a descris durerea tat˘alui
s˘au din pricina pierderii lui Iosif, cum ¸si ezitarea lui atunci când
a fost s˘a-l lase pe Beniamin s˘a vin˘a cu ei în Egipt, întrucât el era
singurul fiu ce i-a mai r˘amas de la mama lui, Rahela, pe care Iacov a
iubit-o atât de mult. „Acum“, spuse el, „dac˘a m˘a voi întoarce la robul
t˘au, tat˘al meu, f˘ar˘a s˘a avem cu noi b˘aiatul de sufletul c˘aruia este
nedeslipit sufletul lui, el are s˘a moar˘a, când va vedea c˘a b˘aiatul nu
este; ¸si robii t˘ai vor coborî cu durere în locuin¸ta mor¸tilor b˘atrâne¸tile
robului t˘au, tat˘al nostru. C˘aci robul t˘au s-a pus cheza¸s pentru copil
¸si a zis tat˘alui meu: «Dac˘a nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat s˘a
fiu pentru totdeauna fa¸t˘a de tat˘al meu». Îng˘aduie dar, te rog, robului
t˘au s˘a r˘amân˘a în locul b˘aiatului, ca rob al domnului meu; iar b˘aiatul
s˘a se suie înapoi cu fra¸tii s˘ai. Cum m˘a voi putea sui eu la tat˘al meu,
dac˘a b˘aiatul nu este cu mine? Ah, s˘a nu v˘ad mâhnirea tat˘alui meu“
(
Ver 18-34
).
Iosif era mul¸tumit. El a v˘azut în fra¸tii s˘ai roadele unei adev˘arate
poc˘ain¸te. Auzind nobila hot˘arâre a lui Iuda, a poruncit ca to¸ti ceilal¸ti,
în afar˘a de oamenii ace¸stia, s˘a ias˘a afar˘a; apoi, plângând tare, el a
strigat: „Eu sunt Iosif! Mai tr˘aie¸ste tat˘al meu?“ (
Geneza 45, 3
).