Basic HTML Version
Iosif ¸si fra¸tii s˘ai
209
Fra¸tii s˘ai au r˘amas încremeni¸ti, mu¸ti de spaim˘a ¸si uimire. Câr-
muitorul Egiptului era fratele lor, Iosif, pe care ei îl invidiaser˘a ¸si
au vrut s˘a-l ucid˘a ¸si pe care, în cele din urm˘a, l-au vândut ca rob!
Tot comportamentul lor r˘au fa¸t˘a de el a trecut pe dinaintea lor. Ei
¸si-au amintit cum au dispre¸tuit ei visele lui ¸si cum s-au str˘aduit ca
acestea s˘a nu se împlineasc˘a. ¸Si, cu toate acestea, ei ¸si-au jucat rolul
în împlinirea acestor vise; iar acum, pentru c˘a se aflau cu totul în
puterea lui, f˘ar˘a îndoial˘a c˘a el avea s˘a r˘azbune tot r˘aul pe care îl
suferise.
V˘azându-le tulburarea, el le spuse cu duio¸sie: „Apropia¸ti-v˘a de
mine“, ¸si, în timp ce ei se apropiau, el a continuat: „Eu sunt fratele
vostru Iosif, pe care l-a¸ti vândut ca s˘a fie dus în Egipt. Acum, nu v˘a
întrista¸ti ¸si nu fi¸ti mâhni¸ti c˘a m-a¸ti vândut ca s˘a fiu adus aici, c˘aci ca
[231]
s˘a v˘a scap via¸ta m-a trimis Dumnezeu înaintea voastr˘a“ (
Ver 4-5
).
Dându-¸si seama c˘a au suferit destul pentru cruzimea cu care s-au
purtat fa¸t˘a de el, plin de noble¸te, el a c˘autat s˘a le alunge temerile ¸si s˘a
u¸sureze am˘ar˘aciunea mustr˘arilor de con¸stiin¸t˘a pe care ¸si le f˘aceau.
„Iat˘a“, continu˘a el, „sunt doi ani de când bântuie foametea în
¸tar˘a; ¸si înc˘a cinci ani nu va fi nici ar˘atur˘a, nici seceri¸s. Dumnezeu
m-a trimis înaintea voastr˘a ca s˘a v˘a r˘amân˘a s˘amân¸ta vie în ¸tar˘a ¸si
ca s˘a v˘a p˘astreze via¸ta printr-o mare izb˘avire. A¸sa c˘a nu voi m-a¸ti
trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a f˘acut ca un tat˘a al lui Faraon, st˘apân
peste toat˘a casa lui, ¸si cârmuitorul întregii ¸t˘ari a Egiptului. Gr˘abi¸ti-v˘a
de v˘a sui¸ti la tat˘al meu, ¸si spune¸ti-i: «A¸sa vorbe¸ste fiul t˘au Iosif:
Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoar˘a-te la mine ¸si
nu z˘abovi! Vei locui în ¸tinutul Gosen, ¸si vei fi lâng˘a mine, tu, fiii
t˘ai, ¸si fiii fiilor t˘ai, oile tale ¸si boii t˘ai, ¸si tot ce este al t˘au. Acolo te
voi hr˘ani c˘aci vor mai fi înc˘a cinci ani de foamete; ¸si astfel nu vei
pieri, tu, casa ta, ¸si tot ce este al t˘au.» Voi vede¸ti cu ochii vo¸stri, ¸si
fratele meu Beniamin vede cu ochii lui c˘a eu însumi v˘a vorbesc.“
„El s-a aruncat de gâtul fratelui s˘au Beniamin ¸si a plâns; ¸si Beniamin
a plâns ¸si el pe gâtul lui. A îmbr˘a¸ti¸sat, de asemenea, pe to¸ti fra¸tii lui,
plângând. Dup˘a aceea, fra¸tii lui au stat de vorb˘a cu el“ (
Ver 6-15
).
Plini de umilin¸t˘a, ei ¸si-au m˘arturisit p˘acatul ¸si i-au cerut iertare. De
mult˘a vreme ei se chinuiau de grij˘a ¸si remu¸sc˘ari, iar acum se bucurau
c˘a el era înc˘a în via¸t˘a.
Vestea despre cele ce avuseser˘a loc a fost dus˘a în grab˘a la împ˘a-
rat, care, doritor s˘a-¸si manifeste recuno¸stin¸ta fa¸t˘a de Iosif, a confirmat