Basic HTML Version
212
Patriarhi ¸si profe¸ti
nic; iar acum, con¸stient de superioritatea lui, ridic˘a mâinile ¸si îl
binecuvânt˘a pe faraon.
În cele dintâi cuvinte adresate lui Iosif, Iacov vorbise a¸sa ca ¸si
cum, o dat˘a cu sfâr¸situl acesta fericit al îndelungatei lui îngrijor˘ari ¸si
am˘ar˘aciuni, el era gata s˘a moar˘a. Dar înc˘a ¸saptesprezece ani aveau
s˘a-i mai fie d˘arui¸ti în locul acela pa¸snic din Gosen. Ace¸sti ani au fost
într-un contrast fericit cu aceia dinaintea lor. În fiii s˘ai, el a v˘azut
dovada unei adev˘arate poc˘ain¸te; el ¸si-a v˘azut familia înconjurat˘a
de toate condi¸tiile necesare pentru dezvoltarea unei mari na¸tiuni; ¸si
credin¸ta sa a în¸teles f˘ag˘aduin¸ta cea sigur˘a a a¸sez˘arii lor viitoare în
Canaan. El însu¸si era înconjurat de toate semnele iubirii ¸si favorii
pe care primul ministru al Egiptului le putea oferi ¸si, fericit fiind
în compania fiului s˘au pierdut de atâta vreme, se îndrepta înceti¸sor,
lini¸stit ¸si împ˘acat, c˘atre mormânt. Sim¸tind c˘a se apropie moartea,
[234]
el a trimis dup˘a Iosif. Fiind neclintit întemeiat pe f˘ag˘aduin¸ta lui
Dumnezeu cu privire la luarea în st˘apânire a Canaanului, el zise:
„S˘a nu m˘a îngropi în Egipt. Ci când m˘a voi culca lâng˘a p˘arin¸tii
mei, s˘a m˘a sco¸ti afar˘a din Egipt ¸si s˘a m˘a îngropi în mormântul lor“
(
Geneza 47, 29-30
). Iosif a f˘ag˘aduit c˘a va face astfel, dar Iacov nu
s-a mul¸tumit numai cu atât; el a cerut de la Iosif cu jur˘amânt solemn
c˘a îl va a¸seza al˘aturi de p˘arin¸tii s˘ai, în pe¸stera de la Macpela.
O alt˘a problem˘a important˘a se impunea aten¸tiei; fiii lui Iosif
trebuia s˘a fie a¸seza¸ti în mod oficial printre copiii lui Israel. Iosif,
venind pentru o ultim˘a întâlnire cu tat˘al s˘au, i-a adus cu sine pe
Efraim ¸si Manase. Prin mama lor, ace¸sti copii erau lega¸ti de cea mai
înalt˘a ierarhie preo¸teasc˘a a Egiptului, iar pozi¸tia tat˘alui le deschidea
c˘aile bog˘a¸tiei ¸si ale locurilor înalte, dac˘a ei ar fi ales s˘a se uneasc˘a cu
egiptenii. Cu toate acestea, a fost dorin¸ta lui Iosif ca ei s˘a se uneasc˘a
cu poporul lor. El ¸si-a manifestat credin¸ta în f˘ag˘aduin¸ta leg˘amântului,
renun¸tând în numele fiilor s˘ai la toate onorurile pe care le oferea
curtea Egiptului, pentru un loc printre desconsideratele semin¸tii de
p˘astori c˘arora le fuseser˘a încredin¸tate cuvintele lui Dumnezeu.
Iacov a spus: „Cei doi fii, care ¸ti s-au n˘ascut în ¸tara Egiptului,
înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim ¸si
Manase vor fi ai mei, ca ¸si Ruben ¸si Simeon“ (
Geneza 48, 5
). Ei
trebuia s˘a fie adopta¸ti ca fii ai s˘ai ¸si s˘a devin˘a c˘apetenii ale unor
semin¸tii separate. Astfel, unul dintre privilegiile dreptului de întâi