Basic HTML Version
Iosif ¸si fra¸tii s˘ai
213
n˘ascut, pe care Ruben le nesocotise ¸si le pierduse, avea s˘a îi revin˘a
lui Iosif, ca o îndoit˘a m˘asur˘a în Israel.
Ochii lui Iacov se întunecaser˘a din cauza vârstei ¸si el nu-¸si
d˘aduse seama de prezen¸ta tinerilor; dar acum, deslu¸sind formele
lor, el a spus: „Cine sunt ace¸stia?“ Dup˘a ce i s-a r˘aspuns, el ad˘aug˘a:
„Apropie-i, te rog, de mine, ca s˘a-i binecuvântez“. Când ace¸stia s-
au apropiat, patriarhul i-a îmbr˘a¸ti¸sat ¸si i-a s˘arutat, punând în mod
solemn mâinile asupra capetelor lor, spre binecuvântare. Apoi a
rostit rug˘aciunea: „Dumnezeul înaintea c˘aruia au umblat p˘arin¸tii
mei, Avraam ¸si Isaac, Dumnezeul care m-a c˘al˘auzit de când m-am
n˘ascut, pân˘a în ziua aceasta, Îngerul care m-a izb˘avit de orice r˘au, s˘a
binecuvânteze pe copiii ace¸stia“ (
Ver 15-16
). Nu mai era acum nici
un spirit de încredere în sine, nici o sprijinire pe puterea sau iscusin¸ta
omeneasc˘a. Dumnezeu fusese p˘astr˘atorul ¸si sprijinul s˘au. Nu mai
era nici o plângere cu privire la zilele grele din trecut. Încerc˘arile
¸si necazurile acelor zile nu mai erau considerate ca lucruri care
erau „împotriva“ lui. Memoria nu readucea în amintire decât mila
[235]
¸si bun˘atatea Sa plin˘a de iubire, care fuseser˘a cu el în tot timpul
peregrinajului s˘au.
O dat˘a lucrarea binecuvânt˘arii încheiat˘a, Iacov i-a dat fiului s˘au
o asigurare — l˘asând genera¸tiilor ce aveau s˘a vin˘a, prin lungi ani
de robie ¸si necazuri, aceast˘a m˘arturie a credin¸tei sale: „Iat˘a c˘a în
curând am s˘a mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi ¸si v˘a va aduce înapoi
în ¸tara p˘arin¸tilor vo¸stri“ (
Ver 21
).
În cele din urm˘a, to¸ti fiii lui Iacov s-au strâns în jurul patului s˘au
de moarte. Iacov i-a chemat pe fiii s˘ai ¸si le-a zis: „Strânge¸ti-v˘a ¸si
asculta¸ti, fii ai lui Iacov. Asculta¸ti pe tat˘al vostru Israel ¸si v˘a voi vesti
ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni“ (
Geneza 49, 1-2
).
Adesea, foarte îngrijorat, el se gândise la viitorul lor ¸si se str˘aduise
s˘a-¸si zugr˘aveasc˘a sie¸si istoria diferitelor semin¸tii. Acum, când copiii
s˘ai a¸steptau s˘a primeasc˘a ultima sa binecuvântare, Spiritul Inspira¸tiei
a venit asupra sa ¸si înaintea lui se desf˘a¸sura, într-o viziune profetic˘a,
viitorul urma¸silor s˘ai. Unul dup˘a altul au fost amintite numele fiilor
s˘ai, a fost descris caracterul fiec˘aruia dintre ei, iar istoria viitoare a
semin¸tiei a fost înf˘a¸ti¸sat˘a pe scurt:
„Ruben, tu, întâiul meu n˘ascut,
Puterea mea ¸si pârga t˘ariei mele,