Basic HTML Version
18
Patriarhi ¸si profe¸ti
care izvor˘a¸ste dintr-o apreciere a caracterului S˘au. El nu g˘ase¸ste nici
o pl˘acere într-o ascultare for¸tat˘a; El acord˘a tuturor libertatea voin¸tei,
pentru ca astfel ei s˘a-I poat˘a aduce o slujire liber consim¸tit˘a.
[35]
Atâta vreme cât toate fiin¸tele create au recunoscut ascultarea
iubirii, o des˘avâr¸sit˘a armonie a existat în tot universul lui Dumnezeu.
Era bucuria o¸stilor cere¸sti aceea de a aduce la îndeplinire planurile
Creatorului lor. Ele î¸si g˘aseau pl˘acerea în reflectarea slavei Sale ¸si în
a-I aduce laud˘a. Iar în timp ce iubirea fa¸t˘a de Dumnezeu era suprem˘a,
iubirea unuia fa¸t˘a de cel˘alalt era plin˘a de încredere ¸si neegoist˘a. Nu
exista nici o not˘a de discordie care s˘a tulbure armonia cereasc˘a. Dar
o schimbare s-a produs în aceast˘a fericit˘a atmosfer˘a. A fost unul
care a pervertit libertatea pe care Dumnezeu o acordase creaturilor
Sale. P˘acatul a început în acela care, dup˘a Hristos, fusese foarte mult
onorat de c˘atre Dumnezeu ¸si care era, printre locuitorii cerurilor, în
pozi¸tia cea mai înalt˘a în ceea ce prive¸ste puterea ¸si slava. Lucifer,
„fiul zorilor“, a fost întâiul între heruvimii ocrotitori, sfânt ¸si f˘ar˘a
prihan˘a. El st˘atea în prezen¸ta marelui Creator ¸si razele nesfâr¸site
ale slavei ce înconjurau pe ve¸snicul Dumnezeu se odihneau asupra
lui. „A¸sa vorbe¸ste Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înalt˘a
des˘avâr¸sire, erai plin de în¸telepciune ¸si des˘avâr¸sit în frumuse¸te.
St˘ateai în gr˘adina Eden, gr˘adina lui Dumnezeu, ¸si erai acoperit cu
tot felul de pietre scumpe.... Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile
întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, ¸si umblai
prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost f˘ar˘a prihan˘a ... pân˘a în
ziua când s-a g˘asit nelegiuirea în tine“ (Ez.28,12-15).
Pu¸tin câte pu¸tin, Lucifer a început s˘a se hr˘aneasc˘a cu dorin¸ta
în˘al¸t˘arii de sine. Scriptura ne spune: „ ¸Ti s-a îngâmfat inima din
pricina frumuse¸tii tale, ¸ti-ai stricat în¸telepciunea cu str˘alucirea ta“
(Ez.28,17). „Tu ziceai în inima ta ... îmi voi ridica scaunul de domnie
mai presus de stelele lui Dumnezeu ... voi fi ca Cel Prea Înalt“ (
Isaia
14, 13-14
). De¸si toat˘a slava lui era de la Dumnezeu, acest înger
puternic a ajuns s-o considere ca apar¸tinându-i. Nemul¸tumit cu
pozi¸tia sa, de¸si onorat mai presus de o¸stile cere¸sti, el s-a aventurat s˘a
pofteasc˘a închinarea cuvenit˘a numai Creatorului. În loc de a c˘auta
s˘a fac˘a din Dumnezeu obiectul suprem al sentimentelor ¸si ascult˘arii
tuturor fiin¸telor create, str˘adania sa era aceea de a-¸si asigura pentru
el slujirea ¸si credincio¸sia lor. ¸Si, poftind slava cu care Tat˘al cel ve¸snic