Basic HTML Version
Moise
225
„Prin credin¸t˘a, Moise, când s-a f˘acut mare, n-a vrut s˘a fie numit
fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine s˘a sufere împreun˘a cu poporul
lui Dumnezeu decât s˘a se bucure de pl˘acerile de o clip˘a ale p˘acatului.
[246]
El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bog˘a¸tie decât comorile
Egiptului, pentru c˘a avea ochii pironi¸ti spre r˘aspl˘atire“ (
Evrei 11,
24-26
). Moise era preg˘atit s˘a ocupe un loc de frunte printre oamenii
mari ai lumii, s˘a str˘aluceasc˘a în cur¸tile celei mai glorioase împ˘ar˘a¸tii
¸si s˘a înal¸te sceptrul puterii ei. Puterea lui intelectual˘a îl situeaz˘a
mai presus de oamenii mari ai lumii din toate veacurile. Ca istoric
¸si poet, ca filosof, conduc˘ator de o¸sti ¸si legiuitor, el este f˘ar˘a egal.
Dar, cu toate c˘a avea lumea înaintea sa, Moise a avut t˘aria moral˘a
de a refuza perspectivele îmbietoare ale bog˘a¸tiei, m˘aririi ¸si faimei,
alegând mai degrab˘a „s˘a sufere împreun˘a cu poporul lui Dumnezeu
decât s˘a se bucure de pl˘acerile de o clip˘a ale p˘acatului“.
Moise fusese înv˘a¸tat cu privire la r˘asplata de pe urm˘a, ce avea
s˘a fie dat˘a slujitorilor umili ¸si ascult˘atori ai lui Dumnezeu, ¸si, prin
compara¸tie, pentru el câ¸stigul lumesc nu avea nici o valoare. Palatul
magnific al lui faraon ¸si tronul monarhului erau ademenitoare pentru
Moise; dar el ¸stia c˘a pl˘aceri p˘ac˘atoase, care-i f˘aceau pe oameni s˘a
uite de Dumnezeu, se aflau la cur¸tile domne¸sti. El privea dincolo de
palatul luxos, dincolo de coroana împ˘aratului, la onorurile cele mari
ce vor fi date sfin¸tilor Celui Prea Înalt, într-o împ˘ar˘a¸tie nemânjit˘a de
p˘acat. Prin credin¸t˘a, el a v˘azut o coroan˘a nepieritoare pe care Împ˘a-
ratul cerurilor o va a¸seza pe fruntea biruitorului. Aceast˘a credin¸t˘a l-a
f˘acut în stare s˘a se dep˘arteze de domnii acestei lumi ¸si s˘a se uneasc˘a
cu poporul cel umil, s˘arac ¸si dispre¸tuit, care a ales s˘a asculte mai
degrab˘a de Dumnezeu decât s˘a slujeasc˘a p˘acatului.
Moise a r˘amas la curtea lui faraon pân˘a la vârsta de patruzeci
de ani. Gândurile lui se îndreptau adesea c˘atre starea nenorocit˘a
în care se afla poporul s˘au ¸si i-a cercetat pe fra¸tii s˘ai în robia lor,
încurajându-i cu asigurarea c˘a Dumnezeu va lucra pentru eliberarea
lor. Adesea, cuprins de indignare la vederea nedrept˘a¸tii ¸si ap˘as˘arii,
ardea de dorin¸ta de a r˘azbuna nedrept˘a¸tile. Într-o zi, pe când se afla
la câmp, v˘azând un egiptean cum bate un israelit, a alergat ¸si l-a
ucis pe egiptean. În afara israelitului, nu mai v˘azuse nimeni cele
întâmplate ¸si Moise a îngropat imediat trupul în nisip. De acum,
el s-a ar˘atat gata s˘a apere cauza poporului ¸si n˘ad˘ajduia s˘a-i vad˘a
ridicându-se pentru a-¸si redobândi libertatea. El „credea c˘a fra¸tii lui