Basic HTML Version
254
Patriarhi ¸si profe¸ti
iubitul lor întâi n˘ascut, gândindu-se la lovitura îngrozitoare ce avea
s˘a cad˘a în noaptea aceea. Dar nici una dintre locuin¸tele lui Israel
n-a fost vizitat˘a de îngerul aduc˘ator de moarte. Semnul sângelui —
semnul protec¸tiei Mântuitorului — era pe u¸sile lor ¸si nimicitorul n-a
intrat.
La miezul nop¸tii „au fost mari ¸tipete în Egipt, c˘aci nu era cas˘a
[280]
unde s˘a nu fie un mort“ (
Exodul 12, 30
). To¸ti întâii n˘ascu¸ti din
¸tar˘a, „de la întâiul n˘ascut al lui Faraon, care ¸sedea pe scaunul lui de
domnie, pân˘a la întâiul n˘ascut al celui închis în temni¸t˘a, pân˘a la to¸ti
întâii n˘ascu¸ti ai dobitoacelor“ (
Ver 29
), fuseser˘a lovi¸ti de nimicitor.
Pe tot întinsul vastului imperiu egiptean, mândria fiec˘arei case fusese
doborât˘a. Strig˘atele ¸si vaietele celor ce jeleau umpleau v˘azduhul.
Împ˘aratul ¸si curtenii, cu fe¸tele palide ¸si picioarele tremurânde, st˘a-
teau îngrozi¸ti în fa¸ta acestei orori cople¸sitoare. Faraon strigase pe
vremuri: „Cine este Domnul, ca s˘a ascult de glasul Lui, ¸si s˘a las pe
Israel s˘a plece? Eu nu cunosc pe Domnul, ¸si nu voi l˘asa pe Israel
s˘a plece“ (
Exodul 5, 2
). Acum, mândria lui, care se în˘al¸ta pân˘a la
cer, s-a umilit pân˘a în ¸t˘arân˘a ¸si „a chemat pe Moise ¸si pe Aaron ¸si
le-a zis: «Scula¸ti-v˘a, ie¸si¸ti din mijlocul poporului meu, voi ¸si copiii
lui Israel. Duce¸ti-v˘a de sluji¸ti Domnului, cum a¸ti zis. Lua¸ti-v˘a ¸si
oile ¸si boii, cum a¸ti zis, duce¸ti-v˘a ¸si binecuvânta¸ti-m˘a»“ (
Exodul 12,
31-32
). Sfetnicii împ˘ar˘ate¸sti, ¸si ei la rândul lor, împreun˘a cu poporul
st˘aruiau de izraeli¸ti s˘a plece „din ¸tar˘a, c˘aci ziceau: «Altfel, to¸ti vom
pieri»“ (
Ver 33
).
[281]