Basic HTML Version
Legea dat ˘a lui Israel
279
Domnul S-a descoperit nu numai în m˘are¸tia însp˘aimânt˘atoare de
judec˘ator ¸si legiuitor, ci ¸si ca un p˘azitor milos al poporului S˘au: „Eu
sunt Domnul, Dumnezeul t˘au, care te-am scos din ¸tara Egiptului, din
casa robiei“ (
Exodul 20, 2
). El, pe care ei Îl cunoscuser˘a pân˘a acum
ca Eliberatorul ¸si C˘al˘auzitorul lor, care îi scosese din ¸tara Egiptului,
deschizând pentru ei o cale prin mare, care a nimicit pe faraon ¸si
o¸stirea lui, care Se dovedise a fi mai presus de to¸ti zeii Egiptului —
El era Acela care rostea acum Legea.
Legea nu era rostit˘a acum numai pentru folosul exclusiv al evre-
ilor. Dumnezeu i-a onorat f˘acându-i ap˘ar˘atori ¸si p˘astr˘atori ai Legii
Sale, dar ea trebuia s˘a fie considerat˘a ca un tezaur sfânt pentru lumea
întreag˘a. Preceptele Decalogului sunt adaptate pentru întreaga ome-
nire ¸si au fost date pentru instruirea tuturor. Zece precepte scurte,
dar cuprinz˘atoare ¸si pline de autoritate cuprind datoria omului fa¸t˘a
de Dumnezeu ¸si fa¸t˘a de semenii s˘ai; ¸si toate, bazate pe marele ¸si
fundamentalul principiu al iubirii. „S˘a iube¸sti pe Domnul, Dumne-
zeul t˘au, cu toat˘a inima ta, cu tot sufletul t˘au, cu toat˘a puterea ta
¸si cu tot cugetul t˘au; ¸si pe aproapele t˘au ca pe tine însu¸ti“ (
Luca
10, 27
; vezi, de asemenea,
Deuteronom 6, 4-5
;
Leviticul 19, 18
). În
Cele Zece Porunci, aceste principii sunt ar˘atate în mod am˘anun¸tit ¸si
f˘acute aplicabile la condi¸tiile ¸si împrejur˘arile în care se afl˘a omul.
„S˘a nu ai al¸ti dumnezei afar˘a de Mine“ (
Exodul 20, 3
).
Dumnezeu, Cel ve¸snic, având via¸t˘a în Sine Însu¸si, Cel necreat,
El Însu¸si fiind Izvorul ¸si Sus¸tin˘atorul a toate, este singurul îndrept˘a¸tit
la suprema închinare ¸si adorare. Omului îi este interzis s˘a dea oricui
altcuiva locul cel dintâi în sim¸t˘amintele sale sau în slujirea sa. Tot
ce cultiv˘am ¸si tinde s˘a sl˘abeasc˘a iubirea noastr˘a fa¸t˘a de Dumnezeu
sau s˘a ia locul slujirii ce-I dator˘am devine pentru noi un zeu.
„S˘a nu-¸ti faci chip cioplit, nici vreo înf˘a¸ti¸sare a lucrurilor care
sunt sus în ceruri, sau jos pe p˘amânt, sau în apele mai de jos decât
p˘amântul. S˘a nu te închini înaintea lor, ¸si s˘a nu le sluje¸sti“ (
Exodul
20, 4-5
).
[306]
Porunca a doua opre¸ste închinarea la adev˘aratul Dumnezeu prin
chipuri sau asem˘an˘ari. Multe na¸tiuni p˘agâne sus¸tineau c˘a chipurile
lor erau numai preînchipuiri sau simboluri prin care era adorat˘a
zeitatea, dar Dumnezeu a declarat o astfel de închinare ca fiind p˘acat.
Încercarea de a-L reprezenta pe Cel Ve¸snic prin obiecte materiale
coboar˘a concep¸tia omului cu privire la Dumnezeu. Mintea fiind