Basic HTML Version
280
Patriarhi ¸si profe¸ti
îndep˘artat˘a de la perfec¸tiunea cea f˘ar˘a margini a lui Dumnezeu ar fi
atras˘a mai degrab˘a spre creatur˘a decât spre Creator. ¸Si, în m˘asura
în care concep¸tia lui cu privire la Dumnezeu s-ar coborî, omul ar
dec˘adea.
„Eu, Domnul, Dumnezeul t˘au sunt un Dumnezeu gelos“. Le-
g˘atura cea strâns˘a ¸si sfânt˘a a lui Dumnezeu cu poporul S˘au este
prezentat˘a prin asem˘anarea cu leg˘atura c˘as˘atoriei. Idolatria fiind un
adulter spiritual, nepl˘acerea lui Dumnezeu fa¸t˘a de ea este pe drept
numit˘a gelozie.
„Pedepsesc nelegiuirea p˘arin¸tilor în copii pân˘a la al treilea ¸si al
patrulea neam al celor ce m˘a ur˘asc“. Este inevitabil ca ¸si copiii s˘a
sufere urm˘arile faptelor rele ale p˘arin¸tilor lor, dar ei nu sunt pedep-
si¸ti pentru vinov˘a¸tia p˘arin¸tilor, în afara cazului c˘a ¸si ei au luat parte
la p˘acatele lor. Cu toate acestea, copiii calc˘a, de obicei, pe urmele
p˘arin¸tilor lor. Prin mo¸stenire sau exemplu, fiii devin p˘arta¸si ai p˘aca-
telor tat˘alui lor. Tendin¸tele spre r˘au, apetitul pervertit ¸si moralitatea
josnic˘a, împreun˘a cu bolile ¸si degenerarea fizic˘a se transmit ca o
mo¸stenire din tat˘a în fiu, pân˘a la a treia ¸si a patra genera¸tie. Acest
adev˘ar însp˘aimânt˘ator ar trebui s˘a aib˘a o putere solemn˘a care s˘a-i
re¸tin˘a pe oameni de a merge pe calea p˘acatului.
„M˘a îndur pân˘a la al miilea neam de cei ce M˘a iubesc ¸si p˘azesc
poruncile Mele“. Prin oprirea închin˘arii la dumnezei fal¸si, porunca
a doua, în mod implicit, îndeamn˘a la adorarea adev˘aratului Dumne-
zeu. Iar acelora care sunt credincio¸si în slujba Sa le este f˘ag˘aduit˘a
îndurarea Sa, nu numai pân˘a la a treia ¸si a patra genera¸tie, cum
este cazul mâniei ce-i amenin¸t˘a pe cei ce-L ur˘asc, ci pân˘a la mii de
genera¸tii. „S˘a nu iei în de¸sert Numele Domnului, Dumnezeului t˘au;
c˘aci Domnul nu va l˘asa nepedepsit pe cel ce va lua în de¸sert Numele
Lui“ (
Exodul 20, 7
).
Aceast˘a porunc˘a nu numai c˘a opre¸ste jur˘amintele false ¸si bleste-
mele obi¸snuite, dar ea ne opre¸ste de a folosi Numele lui Dumnezeu
într-un mod u¸suratic sau neglijent, f˘ar˘a respect fa¸t˘a de însp˘aimân-
t˘atoarea lui însemn˘atate. Prin folosirea necugetat˘a a Numelui lui
Dumnezeu în vorbirea de rând, prin invocarea Lui în probleme neîn-
semnate ¸si prin deasa ¸si necugetata repetare a Numelui S˘au, noi Îl
[307]
dezonor˘am. „Numele Lui este sfânt ¸si înfrico¸sat“ (
Psalmii 111, 9
).
To¸ti trebuie s˘a cugete asupra maiest˘a¸tii Sale, a cur˘a¸tiei ¸si sfin¸teniei