Basic HTML Version
Cortul ¸si serviciile lui
325
Dumnezeu nu va avea pl˘acere de nimic altceva decât de tot ce putem
[353]
aduce noi mai bun. Aceia care-L iubesc din toat˘a inima lor vor dori
s˘a-I aduc˘a cea mai bun˘a slujire a vie¸tii lor ¸si vor c˘auta f˘ar˘a încetare
s˘a aduc˘a fiecare capacitate a fiin¸tei lor în armonie cu legile care îi
vor face în stare s˘a împlineasc˘a tot mai bine voia Sa.
Când ardea t˘amâie, preotul era adus mult mai direct în prezen¸ta
lui Dumnezeu decât în oricare alt act al serviciului zilnic. Cum
perdeaua din˘auntru a sanctuarului nu ajungea pân˘a la tavanul cl˘adirii,
slava lui Dumnezeu care se manifesta deasupra milostivitorului era
în mod par¸tial vizibil˘a din prima înc˘apere. Când preotul aducea
t˘amâie înaintea Domnului, privea spre chivot; ¸si când norul de t˘amâie
se ridica, slava divin˘a cobora asupra milostivitorului ¸si umplea locul
prea sfânt. Adesea ea umplea atât de mult ambele înc˘aperi, încât
preotul era nevoit s˘a se retrag˘a la u¸sa tabernacolului. Dup˘a cum
în serviciul acela preînchipuitor preotul privea prin credin¸t˘a c˘atre
capacul milei, pe care nu-l putea vedea, tot astfel copiii lui Dumnezeu
trebuie s˘a-¸si îndrepte acum rug˘aciunile c˘atre Hristos, sl˘avitul lor
Mare Preot care, nev˘azut de ochi omenesc, mijloce¸ste pentru ei în
sanctuarul de sus.
T˘amâia care se în˘al¸ta cu rug˘aciunile lui Israel reprezint˘a meritele
¸si mijlocirea Domnului Hristos, perfecta Lui neprih˘anire, care, prin
credin¸t˘a, îi este atribuit˘a poporului S˘au, singura care face ca închina-
rea fiin¸telor p˘ac˘atoase s˘a fie primit˘a înaintea lui Dumnezeu. Înaintea
perdelei locului prea sfânt era un altar al continuei mijlociri, iar
înaintea locului sfânt, era un altar al continuei isp˘a¸siri. Prin sânge ¸si
prin t˘amâie trebuia s˘a se fac˘a apropierea de Dumnezeu — simboluri
ce ar˘atau spre Marele Mijlocitor, prin care p˘ac˘ato¸sii se pot apropia
de Dumnezeu ¸si Singurul prin care harul ¸si mântuirea pot fi acordate
celui ce se poc˘aie¸ste ¸si crede.
Când preo¸tii intrau în locul sfânt diminea¸ta ¸si seara, la timpul
când se aducea t˘amâia pe altar, jertfa zilnic˘a era gata s˘a fie adus˘a pe
altarul din curtea de afar˘a. Acesta era un timp de mare însemn˘atate
pentru închin˘atorii care se adunau la tabernacol. Înainte de a intra în
prezen¸ta lui Dumnezeu prin slujirea preotului, ei trebuia s˘a-¸si ia timp
s˘a-¸si cerceteze în mod st˘aruitor inima ¸si s˘a-¸si m˘arturiseasc˘a p˘acatele.
Ei se uneau în rug˘aciune t˘acut˘a, cu fe¸tele îndreptate spre sfântul
loca¸s. În felul acesta, cererile lor se în˘al¸tau o dat˘a cu norul de t˘amâie,
în timp ce credin¸ta se prindea puternic de meritele Mântuitorului