Basic HTML Version
328
Patriarhi ¸si profe¸ti
sângele acesta nu f˘acuse o isp˘a¸sire deplin˘a pentru p˘acat. El nu f˘acuse
decât s˘a procure mijloacele prin care p˘acatul era transferat asupra
[356]
sanctuarului. Prin aducerea sângelui ca jertf˘a, p˘ac˘atosul recuno¸stea
autoritatea Legii, î¸si m˘arturisea vinov˘a¸tia nelegiuirii ¸si credin¸ta în
Domnul Hristos, care trebuia s˘a ridice p˘acatele lumii, dar nu era cu
totul eliberat de condamnarea Legii. În Ziua isp˘a¸sirii, marele preot,
dup˘a ce aducea o jertf˘a pentru adunarea lui Israel, mergea în locul
prea sfânt cu sângele jertfei ¸si stropea din el asupra capacului isp˘a¸si-
rii, deasupra tablelor Legii. În felul acesta, cerin¸tele Legii, care cerea
via¸ta p˘ac˘atosului, erau satisf˘acute. Apoi, în calitatea sa de mijlocitor,
marele preot lua p˘acatele asupra sa ¸si, ie¸sind din sanctuar, ducea cu
sine povara vinov˘a¸tiei poporului Israel. La u¸sa tabernacolului, î¸si
punea mâinile pe capul ¸tapului de trimis ¸si m˘arturisea asupra lui
„toate f˘ar˘adelegile copiilor lui Israel ¸si toate c˘alc˘arile lor de lege, cu
care au p˘ac˘atuit ei“, punându-le „pe capul ¸tapului“. Iar când ¸tapul
care purta p˘acatele acestea era trimis în pustie, se socotea c˘a, o dat˘a
cu el, ¸si aceste p˘acate au fost dep˘artate pentru totdeauna de la po-
por. Aceasta a fost slujba s˘avâr¸sit˘a drept „chipul ¸si umbra lucrurilor
cere¸sti“ (
Evrei 8, 5
).
A¸sa cum s-a spus, sanctuarul p˘amântesc a fost ridicat de Moise
dup˘a modelul ce i-a fost ar˘atat pe munte. El era „o asem˘anare pentru
vremurile de acum, când se aduc daruri ¸si jertfe“; cele dou˘a înc˘aperi
sfinte ale lui erau „chipurile lucrurilor care sunt în ceruri“. Domnul
Hristos, sl˘avitul nostru Mare Preot, este „slujitor al Locului prea sfânt
¸si al adev˘aratului Cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul“
(
Evrei 9, 9.23
; 8,2). Pe când se afla în viziune, apostolului Ioan i-a
fost îng˘aduit s˘a priveasc˘a templul lui Dumnezeu din ceruri ¸si a v˘azut
„¸sapte l˘ampi de foc“, care ardeau „înaintea scaunului de domnie“
(
Apocalipsa 4, 5
). El a v˘azut un înger care avea „o c˘adelni¸t˘a de aur.
I s-a dat t˘amâie mult˘a, ca s-o aduc˘a împreun˘a cu rug˘aciunile tuturor
sfin¸tilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie“
(
Apocalipsa 8, 3
). În viziune, profetului i s-a îng˘aduit s˘a priveasc˘a
în prima înc˘apere a Sanctuarului din ceruri ¸si a v˘azut acolo „¸sapte
l˘ampi de foc“ ¸si „altarul de aur“, reprezentate prin sfe¸snicul de aur ¸si
altarul t˘amâierii din sanctuarul de pe p˘amânt. Din nou, „Templul lui
Dumnezeu care este în ceruri a fost deschis“ (
Apocalipsa 11, 19
) ¸si
el a privit dincolo de perdeaua din˘auntru, în Sfânta Sfintelor. Aici a
v˘azut „chivotul leg˘amântului S˘au“ (
Apocalipsa 11, 19
), reprezentat