Basic HTML Version
30
Patriarhi ¸si profe¸ti
îngerii. Atâta vreme cât au tr˘ait în ascultare de Dumnezeu, acest
acoper˘amânt de lumin˘a a continuat s˘a-i înve¸smânteze.
[46]
Dup˘a crearea lui Adam, fiecare fiin¸t˘a creat˘a a fost adus˘a înaintea
lui ca s˘a-¸si primeasc˘a numele; el a v˘azut c˘a fiec˘areia îi fusese dat un
tovar˘a¸s, dar printre ele „nu ¸si-a g˘asit nici un ajutor care s˘a i se potri-
veasc˘a“ (
Geneza 2, 20
). Printre toate creaturile pe care Dumnezeu
le-a f˘acut pe p˘amânt, nu era nici una care s˘a fie deopotriv˘a cu omul.
¸Si Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul s˘a fie singur; am s˘a-i
fac un ajutor potrivit pentru el“ (
Geneza 2, 18
). Omul n-a fost f˘acut
s˘a tr˘aiasc˘a în singur˘atate; el trebuia s˘a fie o fiin¸t˘a sociabil˘a. F˘ar˘a
un tovar˘a¸s, frumuse¸tea peisajului ¸si desf˘atarea activit˘a¸tii din Eden
nu putea s˘a ofere adev˘arata fericire. Chiar comuniunea cu îngerii
nu putea satisface dorin¸ta, nevoia de simpatie ¸si tov˘ar˘a¸sie. Nu era
nimeni de aceea¸si natur˘a cu el, care s˘a iubeasc˘a ¸si s˘a fie iubit.
Dumnezeu personal i-a dat lui Adam un tovar˘a¸s. El i-a f˘acut
ajutorul „potrivit pentru el“, un ajutor care s˘a-i corespund˘a, unul
care era potrivit s˘a fie tovar˘a¸sul s˘au ¸si care putea fi una cu el în iubire
¸si simpatie. Eva a fost creat˘a dintr-o coast˘a luat˘a de la Adam, aceasta
însemnând c˘a ea nu trebuia s˘a-l controleze, s˘a-l st˘apâneasc˘a pe el,
care era capul, dar nici s˘a fie c˘alcat˘a în picioare ca fiind inferioar˘a,
ci s˘a stea lâng˘a el ca fiind egali, s˘a fie iubit˘a ¸si ocrotit˘a de el. O
parte din om, oase din oasele lui ¸si carne din carnea lui, ea era cel
de-al doilea eu al s˘au, înf˘a¸ti¸sând strânsa unire ¸si ata¸samentul plin de
afec¸tiune ce trebuie s˘a existe în aceast˘a leg˘atur˘a. „C˘aci nimeni nu
¸si-a urât vreodat˘a trupul lui, ci îl hr˘ane¸ste ¸si îl îngrije¸ste“ (Ef.5,29).
„De aceea va l˘asa omul pe tat˘al s˘au ¸si pe mama sa, ¸si se va lipi de
nevasta sa, ¸si se vor face un singur trup“ (
Geneza 2, 24
).
Dumnezeu a fost Acela care a oficiat prima c˘as˘atorie. Astfel,
aceast˘a institu¸tie Îl are ca întemeietor pe Creatorul universului. „C˘a-
s˘atoria s˘a fie ¸tinut˘a în toat˘a cinstea“ (
Evrei 13, 4
); ea a fost unul
dintre primele daruri pe care le-a dat Dumnezeu omului ¸si este una
dintre cele dou˘a institu¸tii pe care, dup˘a c˘aderea în p˘acat, Adam le-a
luat dincolo de poarta Paradisului. Când principiile divine sunt recu-
noscute ¸si urmate în aceast˘a leg˘atur˘a, c˘as˘atoria este o binecuvântare;
ea ocrote¸ste cur˘a¸tia ¸si fericirea neamului omenesc, satisface nevoile
sociale ale omului ¸si îi înal¸t˘a natura fizic˘a, intelectual˘a ¸si moral˘a.
„Apoi Domnul Dumnezeu a s˘adit o gr˘adin˘a în Eden spre r˘as˘arit;
¸si a pus acolo pe omul pe care-l întocmise“ (
Geneza 2, 8
). Tot ceea