Basic HTML Version
Crea¸tiunea
31
ce a f˘acut Dumnezeu a fost de o frumuse¸te des˘avâr¸sit˘a ¸si nimic nu
lipsea care ar fi putut contribui la fericirea perechii sfinte; ¸si totu¸si,
[47]
Dumnezeu le-a mai dat înc˘a un semn al iubirii Sale, preg˘atind în
mod special o gr˘adin˘a care s˘a fie c˘aminul lor. În aceast˘a gr˘adin˘a
erau toate soiurile de pomi, mul¸ti din ei plini de parfum ¸si fructe
delicioase. Erau vii pl˘acute, crescând înalte, înf˘a¸ti¸sându-se totu¸si în
modul cel mai pl˘acut, cu ml˘adi¸tele lor încovoindu-se gata s˘a se rup˘a
de greutatea rodului îmbietor al celor mai variate ¸si bogate soiuri.
Munca lui Adam ¸si a Evei era aceea de a aranja ramurile vi¸tei ca s˘a
formeze bol¸ti, f˘acând astfel pentru ei o locuin¸t˘a din copacii plini de
via¸t˘a ¸si acoperi¸ti de frunze ¸si fructe. Se aflau acolo flori pline de un
parfum suav, de o bogat˘a palet˘a coloristic˘a. În mijlocul gr˘adinii se
afla pomul vie¸tii, întrecând în înf˘a¸ti¸sarea lui maiestuoas˘a to¸ti ceilal¸ti
pomi. Fructele lui aveau înf˘a¸ti¸sarea unor mere de aur ¸si argint ¸si
aveau puterea de a perpetua via¸ta.
Crea¸tiunea era acum complet˘a. „Astfel au fost sfâr¸site cerurile ¸si
p˘amântul ¸si toat˘a o¸stirea lor“. „Dumnezeu S-a uitat la tot ce f˘acuse;
¸si iat˘a c˘a erau foarte bune“ (
Geneza 1, 31
). Edenul înflorise pe
p˘amânt. Adam ¸si Eva aveau cale liber˘a la pomul vie¸tii. Nici o pat˘a
a p˘acatului ¸si nici o umbr˘a a mor¸tii nu întina minunata crea¸tiune.
„Stelele dimine¸tii izbucneau în cânt˘ari de bucurie ¸si ... to¸ti fiii lui
Dumnezeu scoteau strig˘ate de veselie“ (
Iov 38, 7
).
Iehova cel mare a pus temeliile p˘amântului; El a îmbr˘acat tot
p˘amântul în ve¸smântul frumuse¸tii ¸si l-a umplut cu tot felul de lucruri
folositoare omului; El a creat toate minun˘a¸tiile p˘amântului ¸si ale
m˘arii. În ¸sase zile, lucrarea cea mare de crea¸tiune a fost terminat˘a.
¸Si „Dumnezeu.... S-a odihnit în ziua a ¸saptea, de toat˘a lucrarea Lui
pe care o f˘acuse. ¸Si Dumnezeu a binecuvântat ziua a ¸saptea ¸si a
sfin¸tit-o, pentru c˘a în ziua aceasta S-a odihnit de toat˘a lucrarea Lui,
pe care o zidise ¸si o f˘acuse“ (
Geneza 2, 2-3
). Dumnezeu a privit cu
satisfac¸tie asupra lucr˘arii mâinilor Sale. Totul era des˘avâr¸sit, vrednic
de autorul divin, ¸si El S-a odihnit, nu ca unul care era obosit, ci ca
unul care era satisf˘acut de roadele în¸telepciunii ¸si bun˘at˘a¸tii Sale ¸si
de manifestarea slavei Sale.
Dup˘a ce S-a odihnit în ziua a ¸saptea, Dumnezeu a sfin¸tit-o sau
a pus-o deoparte, ca o zi de odihn˘a pentru om. Urmând exemplul
Creatorului, omul trebuie s˘a se odihneasc˘a în aceast˘a zi sfânt˘a, pentru
ca, atunci când va privi cerurile ¸si p˘amântul, el s˘a poat˘a medita