Basic HTML Version
Legea ¸si leg˘amintele
343
p˘astreze neatins, liber de spiritul acesteia, pentru c˘a ea este vr˘ajma¸s˘a
adev˘arului ¸si neprih˘anirii. Dar Dumnezeu nu inten¸tiona ca poporul
S˘au, într-o exclusivist˘a îndrept˘a¸tire de sine, s˘a se izoleze de lume,
astfel încât s˘a nu poat˘a avea vreo influen¸t˘a asupra ei.
Asemenea Înv˘a¸t˘atorului lor, urma¸sii Domnului Hristos din fie-
care veac trebuie s˘a fie lumina lumii. Mântuitorul spunea: „O cetate
a¸sezat˘a pe un munte nu poate s˘a r˘amân˘a ascuns˘a. ¸Si oamenii nu
[370]
aprind lumina ca s-o pun˘a sub obroc, ci o pun în sfe¸snic ¸si lumineaz˘a
tuturor celor din cas˘a“, adic˘a din lume. ¸Si El adaug˘a: „Tot a¸sa s˘a
lumineze ¸si lumina voastr˘a înaintea oamenilor, ca ei s˘a vad˘a faptele
voastre bune ¸si s˘a sl˘aveasc˘a pe Tat˘al vostru, care este în ceruri“ (
Ma-
tei 5, 14-16
). Aceasta este tocmai ce au f˘acut Enoh, Noe, Avraam,
Iosif ¸si Moise. Este tocmai ceea ce dorea Dumnezeu s˘a fac˘a poporul
Israel.
Inima lor, rea de necredin¸t˘a, aflat˘a sub controlul lui Satana, i-a
f˘acut s˘a ascund˘a lumina, în loc s-o fac˘a s˘a lumineze asupra popoare-
lor înconjur˘atoare; a fost acela¸si spirit bigot care i-a determinat fie
s˘a urmeze obiceiurile nelegiuite ale p˘agânilor, fie s˘a se ¸tin˘a deoparte,
într-o atitudine plin˘a de mândrie, ca ¸si cum iubirea ¸si purtarea de
grij˘a a lui Dumnezeu erau numai pentru ei.
Dup˘a cum Biblia ne prezint˘a dou˘a legi — una neschimb˘atoare
¸si ve¸snic˘a, iar cealalt˘a trec˘atoare, provizorie — tot astfel sunt dou˘a
leg˘aminte. Leg˘amântul harului a fost f˘acut întâia dat˘a cu omul în
Eden, când, dup˘a c˘adere, s-a dat o f˘ag˘aduin¸t˘a divin˘a — c˘a s˘amân¸ta
femeii urma s˘a zdrobeasc˘a capul ¸sarpelui. Leg˘amântul acesta le
oferea tuturor oamenilor iertare ¸si sprijinul harului lui Dumnezeu
pentru ascultare viitoare prin credin¸ta în Hristos. Li se f˘ag˘aduia, de
asemenea, via¸ta ve¸snic˘a, cu condi¸tia credincio¸siei fa¸t˘a de Legea lui
Dumnezeu. În felul acesta, patriarhii au primit n˘adejdea mântuirii.
Acela¸si leg˘amânt a fost reînnoit fa¸t˘a de Avraam în f˘ag˘aduin¸ta:
„Toate neamurile p˘amântului vor fi binecuvântate în s˘amân¸ta ta“
(
Geneza 22, 18
). Aceast˘a f˘ag˘aduin¸t˘a ar˘ata spre Domnul Hristos. A¸sa
a în¸teles-o Avraam (vezi
Galateni 3, 8
.16) ¸si ¸si-a pus încrederea în
Domnul Hristos pentru iertarea p˘acatelor. Credin¸ta aceasta i-a fost
socotit˘a ca neprih˘anire. Leg˘amântul cu Avraam men¸tinea, de aseme-
nea, autoritatea Legii lui Dumnezeu. Domnul S-a ar˘atat lui Avraam
¸si i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; umbl˘a înaintea Mea
¸si fii f˘ar˘a prihan˘a“ (
Geneza 17, 1
). M˘arturia lui Dumnezeu cu privire