Basic HTML Version
Stânca lovit ˘a
393
când se plângeau de greut˘a¸tile drumului ¸si cârteau împotriva condu-
c˘atorilor lor, Moise le spunea: „Nemul¸tumirile voastre se îndreapt˘a
împotriva lui Dumnezeu. Nu eu, ci El v-a eliberat“. Dar cuvintele
pripite rostite în fa¸ta stâncii, „vom putea noi oare s˘a v˘a scoatem
ap˘a?“, erau de fapt o recunoa¸stere a acuza¸tiilor lor, înt˘arindu-i astfel
în necredin¸t˘a ¸si îndrept˘a¸tindu-le cârtirile. Domnul voia s˘a îndep˘ar-
teze pentru totdeauna gândul acesta din mintea lor, neîng˘aduindu-i
lui Moise s˘a intre în ¸tara f˘ag˘aduit˘a. În aceasta aveau dovada de
net˘ag˘aduit c˘a nu Moise era conduc˘atorul lor, ci Îngerul cel puternic,
despre care Domnul a spus: „Iat˘a, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca
s˘a te ocroteasc˘a pe drum ¸si s˘a te duc˘a la locul pe care l-am preg˘atit.
Fii cu ochii în patru înaintea Lui ¸si ascult˘a glasul Lui ... c˘aci Numele
Meu este în El“ (
Exodul 23, 20-21
).
[420]
„Domnul S-a mâniat ¸si pe mine, din pricina voastr˘a“ (
Deute-
ronom 1, 37
), a spus Moise. Ochii tuturor copiilor lui Israel erau
a¸tinti¸ti asupra lui Moise ¸si p˘acatul s˘au a aruncat un blam asupra
lui Dumnezeu, care îl alesese drept conduc˘ator al poporului S˘au.
P˘acatul lui era cunoscut de întreaga adunare; dac˘a Dumnezeu l-ar fi
trecut cu vederea, s-ar fi l˘asat impresia c˘a necredin¸ta ¸si ner˘abdarea,
în situa¸tii de mari provoc˘ari, pot fi scuzate la cei ce sunt în pozi¸tii
de r˘aspundere. Dar, când s-a f˘acut cunoscut c˘a datorit˘a unui singur
p˘acat Moise ¸si Aaron nu aveau s˘a intre în Canaan, poporul a ¸stiut c˘a
Dumnezeu nu caut˘a la fa¸ta omului ¸si c˘a, în mod sigur, îl va pedepsi
pe cel vinovat.
Istoria poporului Israel trebuia s˘a fie scris˘a pentru a fi de înv˘a¸t˘a-
tur˘a ¸si avertizare genera¸tiilor viitoare. Oamenii din toate vremurile
ce aveau s˘a vin˘a trebuia s˘a-L vad˘a pe Dumnezeul cerurilor ca pe
un conduc˘ator nep˘artinitor care, în nici o situa¸tie, nu îndrept˘a¸te¸ste
p˘acatul. Dar pu¸tini sunt aceia care î¸si dau seama de p˘ac˘ato¸senia f˘ar˘a
m˘asur˘a a p˘acatului. Oamenii se mângâie cu gândul c˘a Dumnezeu
este prea bun pentru a-l pedepsi pe p˘ac˘atos. Dar, în lumina istoriei
Bibliei, este clar faptul c˘a bun˘atatea lui Dumnezeu ¸si iubirea Sa Îl
oblig˘a s˘a Se poarte fa¸t˘a de p˘acat ca fa¸t˘a de un r˘au care este fatal
p˘acii ¸si fericirii Universului.
Nici chiar cinstea ¸si credincio¸sia lui Moise n-au putut abate plata
pentru gre¸seala lui. Dumnezeu iertase marile abateri ale poporului,
dar nu putea trata p˘acatul conduc˘atorilor a¸sa cum îl trata pe al celor
condu¸si. El îl onorase pe Moise mai presus de oricare alt om de pe