Basic HTML Version
C˘al ˘atoria în jurul Edomului
405
credin¸tei în meritele Lui a fost prezentat˘a min¸tii lor. Mai înainte,
mul¸ti dintre ei aduseser˘a jertfe ¸si crezuser˘a c˘a prin aceasta ¸si-au
isp˘a¸sit cu îndestulare p˘acatele. Ei nu se încredeau în Mântuitorul ce
trebuia s˘a vin˘a, pe care aceste jertfe doar Îl preînchipuiau. Domnul
dorea acum s˘a le arate c˘a jertfele lor nu aveau mai mult˘a putere în ele
însele decât ¸sarpele de aram˘a, ci, tot a¸sa, aveau rostul s˘a le îndrepte
gândurile la Domnul Hristos, care era Jertfa cea mare pentru p˘acat.
[431]
„ ¸Si, dup˘a cum a în˘al¸tat Moise ¸sarpele în pustie, tot a¸sa trebuie
s˘a fie în˘al¸tat ¸si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El s˘a nu pi-
ar˘a, ci s˘a aib˘a via¸ta ve¸snic˘a.“ (
Ioan 3, 14-15
). To¸ti cei care au tr˘ait
vreodat˘a pe p˘amânt au sim¸tit împuns˘atura „¸sarpelui cel vechi, numit
Diavolul ¸si Satana.“ (Apocalips 12,9). Efectele fatale ale p˘acatului
pot fi înl˘aturate numai prin mijloacele rânduite de Dumnezeu. Izra-
eli¸tii î¸si salvau via¸ta privind la ¸sarpele care fusese în˘al¸tat. Aceast˘a
privire cerea credin¸t˘a. Ei tr˘aiau pentru c˘a credeau în Cuvântul lui
Dumnezeu ¸si pentru c˘a î¸si puneau încrederea în mijlocul rânduit
pentru îns˘an˘ato¸sirea lor. Tot astfel, p˘ac˘atosul trebuie s˘a priveasc˘a la
Domnul Hristos ¸si s˘a tr˘aiasc˘a. El prime¸ste iertarea prin credin¸ta în
jertfa isp˘a¸sitoare. Spre deosebire de preînchipuirile lipsite de putere
¸si via¸t˘a, Domnul Hristos are în Sine Însu¸si putere ¸si t˘arie s˘a-l vindece
pe p˘ac˘atosul poc˘ait.
În timp ce p˘ac˘atosul nu se poate mântui pe sine, are totu¸si ceva
de f˘acut pentru a ob¸tine mântuirea. „Pe Cel ce vine la Mine“, zice
Domnul Hristos, „nu-l voi izgoni afar˘a.“ (
Ioan 6, 37
). Dar noi trebuie
s˘a venim la El; ¸si dac˘a ne c˘aim de p˘acatele noastre, trebuie s˘a credem
c˘a El ne prime¸ste ¸si ne iart˘a. Credin¸ta este un dar de la Dumnezeu,
dar puterea de a o folosi este a noastr˘a. Credin¸ta este mâna cu care
sufletul apuc˘a mila ¸si îndurarea date în dar de Dumnezeu.
Nimic altceva decât neprih˘anirea Domnului Hristos nu ne poate
da dreptul la binecuvânt˘arile leg˘amântului harului. Sunt mul¸ti aceia
care de mult timp doresc ¸si încearc˘a s˘a ob¸tin˘a aceste binecuvânt˘ari,
dar nu le primesc, pentru c˘a nutresc gândul c˘a pot face ceva pentru
a fi vrednici de ele. Ei nu-¸si îndep˘arteaz˘a privirea de la eul lor, ca
s˘a cread˘a c˘a Domnul Hristos este un Mântuitor atotîndestul˘ator. Nu
trebuie s˘a credem c˘a propriile noastre merite ne vor mântui; numai
Domnul Hristos este n˘adejdea mântuirii noastre. „În nimeni altul nu
este mântuire; c˘aci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor
în care trebuie s˘a fim mântui¸ti.“ (
Faptele Apostolilor 4, 12
).