Basic HTML Version
Balaam
417
vânt˘atoare ¸si „Se îndur˘a de toate f˘apturile mâinilor Sale“ (
Psalmii
145, 9
). Animalele au fost create pentru a-i sluji omului; dar el nu
are dreptul de a le pricinui dureri printr-un tratament aspru sau prin
poveri ce întrec puterea lor.
Din cauza p˘acatului omului, „pân˘a în ziua de ast˘azi toat˘a firea
suspin˘a“ (
Romani 8, 22
). A¸sadar nu numai omului, ci ¸si animalelor li
s-au dat suferin¸ta ¸si moartea. De aceea se cuvine ca omul s˘a caute a
u¸sura, în loc de a m˘ari, povara suferin¸tei pe care abaterile lui o aduc
asupra f˘apturilor lui Dumnezeu. Cine se poart˘a r˘au cu animalele
pentru c˘a le are sub puterea sa este un la¸s ¸si un tiran. Înclina¸tia
de a-i face pe al¸tii s˘a sufere, fie oameni, fie necuvânt˘atoare, este
satanic˘a. Mul¸ti nu-¸si dau seama c˘a s˘alb˘aticia lor va fi odat˘a scoas˘a
la iveal˘a, ¸stiind c˘a animalele lipsite de grai nu pot s˘a o spun˘a. Dac˘a
îns˘a acestor oameni li s-ar deschide ochii a¸sa cum i-au fost deschi¸si
lui Balaam, ar vedea cum un înger al lui Dumnezeu se afl˘a lâng˘a ei,
ca martor, pentru a m˘arturisi împotriva lor în cur¸tile cere¸sti. În cer se
duce un raport ¸si vine ziua când aceia care se poart˘a r˘au cu f˘apturile
lui Dumnezeu vor fi judeca¸ti ¸si condamna¸ti.
Când L-a v˘azut pe trimisul lui Dumnezeu, Balaam a strigat în-
grozit: „Am p˘ac˘atuit, c˘aci nu ¸stiam c˘a Te-ai a¸sezat înaintea mea în
drum; ¸si acum, dac˘a nu g˘ase¸sti c˘a e bine ce fac eu, m˘a voi întoarce.“
Domnul l-a l˘asat s˘a-¸si urmeze drumul, dar l-a f˘acut s˘a în¸teleag˘a c˘a
puterea divin˘a trebuia s˘a controleze cuvintele lui. Dumnezeu avea
s˘a-i dovedeasc˘a lui Moab c˘a evreii se aflau sub scutul S˘au; ¸si lu-
crul acesta l-a f˘acut cu foarte mare putere, ar˘atându-le c˘a nici chiar
Balaam nu era în stare s˘a rosteasc˘a un blestem împotriva lor, f˘ar˘a
învoire de sus.
Regele Moabului, fiind informat de apropierea lui Balaam, i-a
ie¸sit în întâmpinare la grani¸ta regatului, cu un mare alai, ca s˘a-l
primeasc˘a. Când ¸si-a exprimat nedumerirea în leg˘atur˘a cu z˘abovirea
lui Balaam, acesta, având în vedere r˘asplata bogat˘a ce-l a¸stepta, a
r˘aspuns: „Iat˘a c˘a am venit la tine; acum îmi va fi oare îng˘aduit s˘a
spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu în
gur˘a“. Balaam a regretat foarte mult aceast˘a restric¸tie; el se temea
c˘a nu va putea s˘a-¸si aduc˘a la îndeplinire planul, datorit˘a puterii
controlatoare a lui Dumnezeu ce era asupra sa.
Împ˘aratul ¸si cele mai de seam˘a c˘apetenii ale împ˘ar˘a¸tiei sale l-
[444]
au înso¸tit cu mare fast pe Balaam pân˘a pe „muntele lui Baal“, de