Basic HTML Version
418
Patriarhi ¸si profe¸ti
unde putea privi o¸stile evreilor. Privi¸ti-l pe profet cum, stând pe
în˘al¸time, prive¸ste în jos, la poporul ales al lui Dumnezeu! Cât de
pu¸tin ¸stiu izraeli¸tii despre ce se întâmpl˘a în apropierea lor! Cât de
pu¸tin ¸stiu ei despre purtarea de grij˘a a lui Dumnezeu care se revars˘a
asupra lor ziua ¸si noaptea! Cât de întunecat˘a este mintea poporului
lui Dumnezeu din toate veacurile! Cât de greoi sunt ei în a pricepe
marea Lui iubire ¸si îndurare! Nu ar trebui ca inima oamenilor s˘a se
umple de recuno¸stin¸t˘a fa¸t˘a de iubirea lui Dumnezeu ¸si de respect,
la gândul m˘are¸tiei ¸si puterii Lui, v˘azând cum lucreaz˘a puterea Lui
pentru ei?
Balaam cuno¸stea în oarecare m˘asur˘a serviciul jertfelor evreilor ¸si
n˘ad˘ajduia s˘a primeasc˘a binecuvântarea lui Dumnezeu ¸si s˘a-¸si ajung˘a
scopurile sale p˘ac˘atoase, dac˘a îi va întrece, oferind daruri mai bogate.
În felul acesta, vederile p˘ac˘atoase ale moabi¸tilor începeau s˘a pun˘a
st˘apânire pe sufletul lui. În¸telepciunea lui ajunsese s˘a fie o nebunie;
viziunea lui spiritual˘a se întunecase; l˘asându-se în voia puterii lui
Satana, el ¸si-a atras orbirea. La cererea lui Balaam s-au zidit ¸sapte
altare ¸si el a adus câte o jertf˘a pe fiecare dintre ele. Apoi s-a dus
singur pe o în˘al¸time pentru a se întâlni cu Dumnezeu, f˘ag˘aduindu-i
lui Balac c˘a-i va face cunoscut tot ce-i va descoperi Domnul.
Împreun˘a cu nobilii ¸si cu prin¸tii lui Moab, împ˘aratul a r˘amas
lâng˘a jertfe, în timp ce în jurul lor se adunase mul¸timea curioas˘a ce
a¸stepta întoarcerea profetului. În cele din urm˘a el a venit ¸si oame-
nii a¸steptau ca vorbele lui s˘a nimiceasc˘a pentru totdeauna puterea
neîn¸teleas˘a care lucra pentru izraeli¸tii pe care îi urau. Balaam spuse:
„Balac m-a adus din Aram. Împ˘aratul Moabului m-a chemat din
mun¸tii R˘as˘aritului, zicând: «Vino ¸si blast˘am˘a-mi pe Iacov! Vino ¸si
defaim˘a-mi pe Israel!» Cum s˘a blast˘am eu pe cel ce nu-l blast˘am˘a
Dumnezeu? Cum s˘a defaim eu pe cel ce nu-l defaim˘a Domnul? Îl
v˘ad din vârful stâncilor, Îl privesc de pe în˘al¸timea dealurilor: Este un
popor care locuie¸ste deoparte, ¸Si nu face parte dintre neamuri. Cine
poate s˘a numere pulberea lui Iacov, ¸Si s˘a spun˘a num˘arul unui sfert
din Israel? O, de a¸s muri de moartea celor neprih˘ani¸ti, ¸Si sfâr¸situl
meu s˘a fie ca al lor!“
[445]
[446]
[447]
Balaam recuno¸stea c˘a el venise cu gândul de a-l blestema pe
Israel, dar cuvintele pe care le rostea erau cu totul contrare sim¸t˘a-
mintelor inimii sale. El era constrâns s˘a rosteasc˘a binecuvânt˘ari, în
timp ce sufletul lui era plin de blesteme.