Basic HTML Version
Împ˘ar¸tirea Canaanului
479
presus de oricare altul, încrezându-se în puterea lui Dumnezeu, îl
alesese Caleb ca mo¸stenire.
„Acum, iat˘a c˘a Domnul“, a zis el, „m-a ¸tinut în via¸t˘a cum a spus.
Sunt patruzeci ¸si cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise
... ¸si acum sunt în vârst˘a de optzeci ¸si cinci de ani. ¸Si ast˘azi sunt
tot a¸sa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere
cât aveam atunci, fie pentru lupt˘a, fie ca s˘a merg în fruntea voastr˘a.
D˘a-mi dar muntele acesta, despre care a vorbit Domnul pe vremea
aceea; c˘aci ai auzit atunci c˘a acolo sunt anachimi ¸si c˘a sunt cet˘a¸ti
mari ¸si înt˘arite. Domnul va fi poate cu mine ¸si-i voi izgoni, cum a
spus Domnul“. Cererea aceasta era sus¸tinut˘a de frunta¸sii lui Iuda.
Caleb, ca unul care fusese ales din semin¸tia sa pentru împ˘ar¸tirea
p˘amântului, îi luase pe ace¸sti b˘arba¸ti pentru ca împreun˘a cu el s˘a
prezinte cererea, ca nu cumva s˘a se trezeasc˘a p˘arerea c˘a se folose¸ste
de autoritatea sa pentru scopuri egoiste.
Cele cerute i-au fost acordate f˘ar˘a întârziere. Nim˘anui altcuiva
nu i se putea încredin¸ta cu mai mult˘a siguran¸t˘a cucerirea acestor
cet˘a¸ti uria¸se. „Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, ¸si i-a dat
ca mo¸stenire Hebronul ... pentru c˘a urmase în totul calea Domnului“.
Îndurase împreun˘a cu poporul s˘au îndelungata c˘al˘atorie prin pustiu
¸si avusese, în felul acesta, parte de dezam˘agirile ¸si durerile celor
vinova¸ti. Cu toate acestea nu se plângea, ci pream˘area îndurarea lui
Dumnezeu care îl ocrotise prin pustie, în timp ce fra¸tii lui mureau. În
mijlocul oboselilor, primejdiilor ¸si molimelor c˘al˘atoriei prin pustie
¸si în anii de lupte, de când intrase în Canaan, Domnul îl p˘astrase
în via¸t˘a ¸si acum, când era în vârst˘a de peste optzeci de ani, puterea
nu îi sl˘abise.... El n-a cerut pentru sine un ¸tinut gata cucerit, ci pe
acela despre care iscoadele spuseser˘a în mod deosebit s˘a nu poate fi
cucerit. Cu ajutorul lui Dumnezeu avea s˘a smulg˘a cet˘a¸tile acestea
chiar din mâna uria¸silor acelora, în fa¸ta c˘arora credin¸ta lui Israel se
cl˘atinase. Nu dorin¸ta dup˘a onoare sau m˘arire a inspirat cucerirea lui
Caleb.
[513]
B˘atrânul ¸si viteazul lupt˘ator dorea s˘a dea poporului o pild˘a care
s˘a-l onoreze pe Dumnezeu ¸si s˘a încurajeze semin¸tiile s˘a supun˘a pe
deplin p˘amântul pe care p˘arin¸tii lor l-au considerat de necucerit.
Caleb a primit mo¸stenirea dup˘a care inima lui tânjise timp de
patruzeci de ani ¸si, prin credin¸ta c˘a Dumnezeu va fi cu el, „a izgonit
de acolo pe fiii lui Anac“ (
Iosua 15, 14
). Dup˘a ce în felul acesta ¸si-a