Basic HTML Version
480
Patriarhi ¸si profe¸ti
asigurat un p˘amânt pentru sine ¸si casa sa, zelul lui n-a sc˘azut; el nu
s-a a¸sezat pentru a se bucura în tihn˘a de mo¸stenire, ci a pornit spre
noi cuceriri, pentru fericirea na¸tiunii ¸si onoarea lui Dumnezeu.
La¸sii ¸si r˘ascul˘atorii pieriser˘a în pustie; dar iscoadele neprih˘anite
au mâncat din strugurii din E¸scol. Fiec˘aruia i s-a dat dup˘a credin¸ta
lui. Necredincio¸sii au v˘azut cum li se împlinesc temerile. În pofida
f˘ag˘aduin¸telor lui Dumnezeu, ei spuseser˘a c˘a este cu neputin¸t˘a s˘a
fie cucerit Canaanul, ¸si nici nu l-au st˘apânit. Dar aceia care s-au
încrezut în Dumnezeu ¸si nu au privit atât de mult la greut˘a¸tile de
învins, cât la puterea atotbiruitorului lor Ajutor, au intrat în ¸tara cea
bun˘a. Prin credin¸t˘a, eroii ace¸stia de demult „au cucerit împ˘ar˘a¸tii
viteji în r˘azboaie, au pus pe fug˘a o¸stirile vr˘ajma¸se“. „Ceea ce câ¸stig˘a
biruin¸ta asupra lumii este credin¸ta noastr˘a“ (
Evrei 11, 33
.34;
1 Ioan
5, 4
).
O alt˘a cerere cu privire la împ˘ar¸tirea p˘amântului a tr˘adat o alt˘a
stare de spirit, cu totul deosebit˘a de a lui Caleb. Ea a fost prezentat˘a
de copiii lui Iosif, de semin¸tia lui Efraim ¸si de jum˘atate din semin¸tia
lui Manase. V˘azând num˘arul lor mare, semin¸tiile acestea au cerut o
întindere îndoit˘a de p˘amânt. Teritoriul lor era cel mai bogat din ¸tar˘a
¸si cuprindea podi¸sul roditor al Saronului; dar multe dintre cele mai
de seam˘a cet˘a¸ti din vale erau înc˘a sub st˘apânirea canaani¸tilor, iar
semin¸tiile ezitau, din cauza oboselii ¸si primejdiei, s˘a-¸si cucereasc˘a
posesiunile ¸si doreau un alt teritoriu, în p˘ar¸tile deja cucerite ale ¸t˘arii.
Semin¸tia lui Efraim era chiar pe atunci una dintre cele mai mari din
Israel, cum ¸si aceea din care f˘acea parte chiar ¸si Iosua, ¸si de aceea
membrii ei se socoteau îndrept˘a¸ti¸ti la o aten¸tie deosebit˘a. „Pentru
ce“, au zis ei, „ne-ai dat un sor¸t ¸si numai o parte când noi suntem
un popor mare la num˘ar ¸si Domnul ne-a binecuvântat pân˘a acum?“
(
Iosua 17, 14-18
). Dar n-au putut ob¸tine nimic de la conduc˘atorul
neclintit, c˘aci el nu s-a ab˘atut de la stricta dreptate.
R˘aspunsul lui a fost: „Dac˘a sunte¸ti un popor mare la num˘ar,
sui¸ti-v˘a în p˘adure ¸si t˘aia¸ti-o, ca s˘a v˘a face¸ti loc în ¸tara ferezi¸tilor ¸si
[514]
a refaimi¸tilor, pentru c˘a muntele lui Efraim este prea strâmt pentru
voi“.
Replica lor a ar˘atat adev˘arata cauz˘a a plângerii. Le lipseau cre-
din¸ta ¸si curajul de a-i izgoni pe canaani¸ti: „Muntele nu ne va ajunge,
¸si to¸ti canaani¸tii ... care locuiesc în vale ... au care de fier“.