Basic HTML Version
482
Patriarhi ¸si profe¸ti
„Dup˘a ce au ispr˘avit de împ˘ar¸tit ¸tara“ ¸si fiec˘arei semin¸tii i s-a
dat mo¸stenirea ei, ¸si-a prezentat ¸si Iosua cererea. Ca ¸si lui Caleb, i
se d˘aduse o f˘ag˘aduin¸t˘a deosebit˘a cu privire la mo¸stenire; cu toate
acestea, el nu a cerut o provincie întreag˘a, ci numai o cetate. „Dup˘a
porunca Domnului, i-au dat cetatea pe care o cerea el.... El a zidit
cetatea din nou ¸si ¸si-a a¸sezat locuin¸ta acolo“ (
Iosua 19, 49
.50).
Numele dat cet˘a¸tii a fost Tinat-Serah, adic˘a „partea care a r˘amas“ —
o m˘arturie d˘ainuitoare despre caracterul nobil ¸si starea sufleteasc˘a
plin˘a de lep˘adare de sine a cuceritorului care, în loc s˘a fie primul
care-¸si lua partea din prad˘a, a a¸steptat cu cererea pân˘a când ¸si cel
mai umil din popor ¸si-a primit partea.
¸Sase dintre cet˘a¸tile încredin¸tate levi¸tilor — câte trei de fiecare
parte a Iordanului-au fost rânduite ca cet˘a¸ti de sc˘apare, în care s˘a
afle refugiu uciga¸sul care fugea acolo. Cet˘a¸tile acestea fuseser˘a
rânduite de Moise ca „cet˘a¸ti de sc˘apare, unde s˘a poat˘a sc˘apa uciga¸sul
care va omorî f˘ar˘a voie. Aceste cet˘a¸ti s˘a v˘a slujeasc˘a drept cet˘a¸ti
de sc˘apare împotriva r˘azbun˘atorului sângelui, pentru ca uciga¸sul
s˘a nu fie omorât înainte de a se înf˘a¸ti¸sa în fa¸ta adun˘arii ca s˘a fie
judecat“ (
Numeri 35, 11
.12), zicea el. Aceast˘a milostiv˘a întocmire
era necesar˘a din cauza vechiului obicei al r˘azbun˘arii personale,
obicei dup˘a care obliga¸tia de a-l pedepsi pe uciga¸s îi revenea celei
mai apropiate rude sau celui mai apropiat mo¸stenitor al mortului. În
cazurile în care vina era dovedit˘a, judec˘atorii nu mai aveau nevoie
s˘a mai a¸stepte vreo înf˘a¸ti¸sare. I se îng˘aduia r˘azbun˘atorului s˘a-l
urm˘areasc˘a pe criminal pretutindeni ¸si s˘a-l ucid˘a oriunde l-ar fi g˘asit.
Domnul nu a socotit c˘a este bine s˘a desfiin¸teze atunci acest obicei,
dar S-a îngrijit de siguran¸ta acelora care ucideau pe cineva f˘ar˘a voie.
Cet˘a¸tile de sc˘apare erau în a¸sa fel împ˘ar¸tite, încât din oricare
parte a ¸t˘arii se putea ajunge la ele dup˘a un drum de o jum˘atate
de zi. Drumurile care duceau la ele erau totdeauna ¸tinute în bun˘a
stare; pretutindeni de-a lungul drumului trebuia s˘a fie t˘abli¸te de
semnalizare, pe care st˘atea scris cu litere mari ¸si u¸sor de în¸teles
„Spre ad˘apost“, pentru ca cel fug˘arit s˘a nu mai întârzie nici o clip˘a.
Oricine putea s˘a se foloseasc˘a de aceast˘a înlesnire, fie evreu, fie
str˘ain, fie trec˘ator. Dar, dac˘a cel nevinovat nu trebuia s˘a fie ucis
în chip pripit, nici cel vinovat nu trebuia s˘a r˘amân˘a nepedepsit.
Cazul fugarului trebuia s˘a fie cercetat de autorit˘a¸tile locului, dup˘a
dreptate, ¸si numai dac˘a nu era g˘asit vinovat de presupusa ucidere