Page 487 - Patriarhi

Basic HTML Version

Împ˘ar¸tirea Canaanului
483
urma s˘a fie ad˘apostit în cetatea de sc˘apare. Vinovatul era dat pe mâna
[516]
r˘azbun˘atorului. Iar aceia care erau îndrept˘a¸ti¸ti la ad˘apostire puteau s˘a
aib˘a parte de ea numai cu condi¸tia de a r˘amâne în cetatea de sc˘apare.
Dac˘a p˘ar˘asea grani¸tele prescrise ¸si era g˘asit de r˘azbun˘atorul sângelui,
trebuia s˘a pl˘ateasc˘a cu via¸ta dispre¸tuirea grijii lui Dumnezeu. La
moartea marelui preot, li se d˘adea totu¸si libertate acelora care-¸si
aflaser˘a ad˘apost în cetatea de sc˘apare s˘a se înapoieze la posesiunile
lor.
La cercetarea unui caz de moarte, pârâtul nu trebuia s˘a fie con-
damnat pe temeiul m˘arturiei unui singur martor, chiar dac˘a împreju-
r˘arile ar fi vorbit cu t˘arie împotriva lui. Porunca Domnului gl˘asuia
astfel: „Dac˘a un om omoar˘a pe cineva, uciga¸sul s˘a fie pedepsit pe
m˘arturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca s˘a fie
osândit cineva la moarte“ (
Numeri 35, 30
). Domnul Hristos a fost
Acela care i-a dat lui Moise instruc¸tiunile acestea pentru Israel ¸si,
atunci când El Se afla personal cu ucenicii S˘ai pe p˘amânt ¸si-i înv˘a¸ta
cum s˘a se poarte cu cel gre¸sit, Marele Înv˘a¸t˘ator a repetat înv˘a¸t˘atura
c˘a m˘arturia unui singur om nu este îndestul˘atoare pentru a declara
nevinovat sau pentru a osândi pe cineva. Vederile ¸si p˘arerile unui
singur om nu trebuie s˘a fie decisive în problemele aflate în discu¸tie.
În toate aceste cazuri, trebuie ca doi sau mai mul¸ti s˘a fie uni¸ti ¸si s˘a
poarte r˘aspunderea împreun˘a, „pentru ca orice vorb˘a s˘a fie sprijinit˘a
pe m˘arturia a doi sau trei martori“ (
Matei 18, 16
).
Dac˘a cel cercetat pentru omor era g˘asit vinovat, nu trebuia s˘a fie
eliberat pentru vreo plat˘a sau amend˘a oarecare. „Dac˘a vars˘a cineva
sângele omului, ¸si sângele lui s˘a fie v˘arsat de om“. „S˘a nu primi¸ti
r˘ascump˘arare pentru via¸ta unui uciga¸s vinovat de moarte, ci s˘a fie
pedepsit cu moartea“, „chiar ¸si de la altarul Meu s˘a-l smulgi, ca
s˘a fie omorât“, spunea porunca lui Dumnezeu; „c˘aci sângele celui
nevinovat pâng˘are¸ste ¸tara; ¸si isp˘a¸sirea sângelui v˘arsat în ¸tar˘a nu se
va putea face decât prin sângele celui ce-l va v˘arsa“ (
Geneza 9, 6
;
Numeri 35, 31
.33;
Exodul 21, 14
). Siguran¸ta ¸si cur˘a¸tia poporului
cereau ca p˘acatul uciderii s˘a fie pedepsit cu asprime. Via¸ta omului,
pe care numai Dumnezeu o poate da, trebuie s˘a fie socotit˘a ca ceva
sfânt.
Cet˘a¸tile de sc˘apare rânduite pentru poporul S˘au din vechime
erau o preînchipuire a refugiului rânduit în Domnul Isus Hristos.
Acela¸si Mântuitor îndur˘ator care a creat cet˘a¸tile acestea de sc˘apare