Basic HTML Version
Ispitirea ¸si c˘aderea
45
ta. Cu mult˘a trud˘a s˘a-¸ti sco¸ti hrana din el în toate zilele vie¸tii tale;
spini ¸si p˘al˘amid˘a s˘a-¸ti dea, ¸si s˘a m˘anânci iarba de pe câmp. În sudoa-
rea fe¸tei tale s˘a-¸ti m˘anânci pâinea, pân˘a te vei întoarce în p˘amânt,
c˘aci din el ai fost luat; c˘aci ¸t˘arân˘a e¸sti, ¸si în ¸t˘arân˘a te vei întoarce“
(
Geneza 3, 17-19
).
Nu a fost voia lui Dumnezeu ca perechea f˘ar˘a p˘acat s˘a cunoasc˘a
ceva în ceea ce prive¸ste p˘acatul. El le-a dat cu îmbel¸sugare binele
¸si a re¸tinut de la ei r˘aul. Dar, împotriva poruncii Sale, ei au mâncat
din pomul oprit ¸si acum ei vor continua s˘a m˘anânce din el — vor
cunoa¸ste r˘aul — în toate zilele vie¸tii lor. Din acel moment, neamul
omenesc avea s˘a fie chinuit, h˘aituit de ispitele lui Satana. În loc de
munca d˘at˘atoare de fericire, ce le fusese dat˘a pân˘a atunci, îngrijora-
rea ¸si truda aveau s˘a fie partea lor. Ei aveau s˘a sufere dezam˘agire,
durere, suferin¸t˘a ¸si, în cele din urm˘a, moartea.
Sub blestemul p˘acatului, întreaga natur˘a avea s˘a dea m˘arturie
omului despre caracterul ¸si consecin¸tele r˘azvr˘atirii împotriva lui
Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a f˘acut pe om, El l-a f˘acut st˘apân
peste p˘amânt ¸si peste toate vie¸tuitoarele de pe el. Atâta vreme cât
Adam a r˘amas credincios Cerului, întreaga natur˘a îi era supus˘a.
Dar când s-a r˘azvr˘atit împotriva Legii divine, fiin¸tele inferioare s-au
r˘azvr˘atit împotriva lui. Astfel, în marea Sa mil˘a, Domnul avea s˘a
[60]
le arate oamenilor sfin¸tenia Legii Sale ¸si avea s˘a-i fac˘a s˘a vad˘a, din
propria lor experien¸t˘a, primejdia înl˘atur˘arii ei chiar ¸si în m˘asura cea
mai mic˘a.
¸Si via¸ta de trud˘a ¸si griji care avea s˘a fie de acum încolo partea
omului a fost dat˘a ¸si ea cu iubire. Datorit˘a p˘acatului s˘au, era necesar˘a
o disciplin˘a, trebuia s˘a pun˘a un control asupra apetitului ¸si pasiunii
¸si s˘a dezvolte obiceiul st˘apânirii de sine. Era o parte a marelui plan
al lui Dumnezeu pentru recuperarea omului din ruina ¸si degradarea
p˘acatului.
Avertizarea adresat˘a primilor no¸stri p˘arin¸ti: „În ziua în care vei
mânca din el, vei muri negre¸sit“ (
Geneza 2, 17
) nu însemna c˘a ei
aveau s˘a moar˘a chiar în ziua în care s-au înfruptat din fructul oprit.
Dar în acea zi avea s˘a fie pronun¸tat˘a irevocabila sentin¸t˘a. Nemurirea
le-a fost f˘ag˘aduit˘a cu condi¸tia ascult˘arii; prin p˘ac˘atuire ei aveau s˘a
piard˘a via¸ta ve¸snic˘a. Chiar în ziua aceea, ei aveau s˘a fie condamna¸ti
la moarte.