Basic HTML Version
Purtarea de grij ˘a a lui Dumnezeu pentru cei s˘araci
501
apropie anul al ¸saptelea, anul iert˘arii». Vezi s˘a n-ai un ochi f˘ar˘a mil˘a
pentru fratele t˘au cel lipsit ¸si s˘a nu-i dai. C˘aci atunci el ar striga c˘atre
Domnul împotriva ta ¸si te-ai face vinovat de un p˘acat“ ... „Totdeauna
vor fi s˘araci în ¸tar˘a; de aceea î¸ti dau porunca aceasta: «S˘a-¸ti deschizi
mâna fa¸t˘a de fratele t˘au, fa¸t˘a de s˘arac ¸si fa¸t˘a de cel lipsit din ¸tara ta»“
... „S˘a-¸ti deschizi mâna ¸si s˘a-l împrumu¸ti cu ce-i trebuie, ca s˘a fac˘a
fa¸t˘a nevoilor lui“ (
Deuteronom 15, 7
.9.11.8).
Nimeni nu trebuia s˘a se team˘a c˘a d˘arnicia îl va duce la s˘ar˘acie.
Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu duce în mod sigur la prospe-
ritate. „A¸sa încât vei da cu împrumut multor neamuri“, spunea El,
„dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei st˘apâni peste multe
neamuri, dar ele nu vor st˘apâni peste tine“ (
Deuteronom 15, 6
).
Dup˘a „¸sapte ani sabatici“, de ¸sapte ori ¸sapte ani, venea marele
an de eliberare — anul veseliei. „În ziua a zecea a lunii a ¸saptea, s˘a
pui s˘a sune cu trâmbi¸ta r˘asun˘atoare în toat˘a ¸tara voastr˘a. ¸Si s˘a sfin¸ti¸ti
astfel anul al cincizecilea, s˘a vesti¸ti slobozenia în ¸tar˘a pentru to¸ti
locuitorii ei; acesta s˘a fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi
s˘a se întoarc˘a la mo¸sia lui ¸si fiecare din voi s˘a se întoarc˘a la familia
lui.“ (
Leviticul 25, 9
.10).
„În ziua a zecea a lunii a ¸saptea, ¸si anume în ziua împ˘ac˘arii“, tre-
buia s˘a se sune cu trâmbi¸ta r˘asun˘atoare. În tot locul pe unde locuiau
iudeii se auzea trâmbi¸ta r˘asun˘atoare, îndemnându-i pe to¸ti copiii lui
Israel s˘a întâmpine anul jubiliar. În ziua cea mare a isp˘a¸sirii, se f˘acea
isp˘a¸sire pentru p˘acatele lui Israel ¸si poporul putea s˘a întâmpine cu
veselie anul jubiliar.
Ca ¸si în anul sabatic, p˘amântul nu trebuia s˘a fie sem˘anat ¸si nici
recolta strâns˘a, iar ceea ce se producea de la sine era socotit ca un
venit îndrept˘a¸tit al s˘aracilor. Anumite categorii de robi evrei — to¸ti
aceia care nu-¸si primiser˘a libertatea în anul sabatic — erau acum
elibera¸ti. Dar ceea ce caracteriza în mod deosebit anul jubiliar era
înapoierea tuturor p˘amânturilor c˘atre vechii lor st˘apâni. Pe temeiul
[534]
unei porunci speciale a lui Dumnezeu, p˘amântul fusese împ˘ar¸tit
prin sor¸ti. Dup˘a împ˘ar¸teala aceasta, nimeni nu era liber s˘a-¸si vând˘a
averea. ¸Si nici nu trebuia s˘a-¸si vând˘a p˘amântul, în afara cazului când
s˘ar˘acia îl obliga s-o fac˘a; ¸si, dac˘a el sau oricare dintre rudele lui
dorea cândva s˘a-l r˘ascumpere, cump˘ar˘atorul nu trebuia s˘a ezite s˘a
i-l vând˘a, iar dac˘a nu era r˘ascump˘arat, venea iar˘a¸si în st˘apânirea
primului lui proprietar în anul jubiliar.