Basic HTML Version
502
Patriarhi ¸si profe¸ti
Domnul i-a spus l˘amurit lui Israel: „P˘amânturile s˘a nu se vând˘a
pe veci, c˘aci ¸tara este a Mea, iar voi sunte¸ti la Mine ca ni¸ste str˘aini
¸si venetici“ (
Leviticul 25, 23
). Trebuia s˘a se întip˘areasc˘a în mintea
poporului faptul c˘a p˘amântul era al lui Dumnezeu ¸si c˘a ei nu-l
puteau folosi decât un anumit timp; c˘a El era proprietarul de drept,
St˘apânul cel dintâi, ¸si c˘a voia ca s˘aracul ¸si nenorocitul s˘a fie lua¸ti în
considera¸tie în chip deosebit. Trebuia s˘a fie clar pentru toat˘a lumea
c˘a s˘aracii au tot atâta drept la un loc în lumea lui Dumnezeu ca ¸si
cei avu¸ti.
A¸sa a fost purtarea de grij˘a pe care a dovedit-o milostivul nostru
Creator, pentru a alina suferin¸tele ¸si pentru a aduce în via¸ta celor
lipsi¸ti ¸si suferinzi o raz˘a de n˘adejde ¸si de lumin˘a.
Dumnezeu dorea s˘a pun˘a stavil˘a iubirii nes˘a¸tioase dup˘a avere ¸si
putere. Din acumularea neîncetat˘a de averi realizat˘a de unii ¸si s˘ar˘acia
¸si mizeria altora aveau s˘a ias˘a multe rele. Dac˘a puterea celor boga¸ti
nu ar fi fost st˘avilit˘a, ar fi ajuns în cele din urm˘a a¸sa de mare, încât
s˘aracul, cu toate c˘a înaintea lui Dumnezeu este la fel de merituos,
ar fi fost privit de fra¸tii s˘ai mai boga¸ti ca fiind mai prejos. Sim¸tul
acestei ap˘as˘ari ar fi f˘acut, pe de alt˘a parte, s˘a izbucneasc˘a patimile
¸si resentimentul claselor mai s˘arace. Ar fi domnit un sim¸t˘amânt de
dezn˘adejde, care ar fi demoralizat societatea ¸si ar fi deschis poarta
spre crime de tot felul. Rânduielile puse de Dumnezeu aveau ca
scop s˘a sprijineasc˘a egalitatea social˘a. Institu¸tia anului sabatic, ¸si
îndeosebi a anului jubiliar puneau din nou în rânduial˘a, în cea mai
mare m˘asur˘a, ceea ce se întâmplase r˘au între timp în via¸ta social˘a ¸si
politic˘a a na¸tiunii.
Rânduielile acestea serveau ca o binecuvântare atât pentru bo-
ga¸ti, cât ¸si pentru s˘araci. Ele puneau stavil˘a avari¸tiei ¸si înclina¸tiei
spre în˘al¸tarea de sine ¸si creau un spirit nobil de bun˘atate, iar fap-
tul c˘a între¸tineau în toate clasele bun˘atatea ¸si încrederea sus¸tinea
ordinea social˘a ¸si statornicia conducerii. Noi suntem cuprin¸si în
marea familie a omenirii ¸si ce facem pentru a le fi de folos altora
[535]
¸si a-i ridica se înapoiaz˘a la noi sub forma binecuvânt˘arilor. Legea
dependen¸tei reciproce str˘abate toate clasele societ˘a¸tii. S˘aracii nu
sunt mai dependen¸ti de cei boga¸ti, decât sunt boga¸tii dependen¸ti de
cei s˘araci. În timp ce una din clase cere o parte din binecuvânt˘arile
pe care Dumnezeu le d˘aruie¸ste celor mai înst˘ari¸ti, ceilal¸ti au ¸si ei