Basic HTML Version
Ispitirea ¸si c˘aderea
47
potop de vaiuri ce s-au ab˘atut asupra lumii. Cine poate cunoa¸ste, în
momentul ispitei, urm˘arile teribile ce vor rezulta dintr-un pas gre¸sit?
Mul¸ti dintre aceia care înva¸t˘a c˘a Legea lui Dumnezeu nu este
obligatorie pentru om sus¸tin c˘a este imposibil pentru el s˘a asculte
preceptele ei. Dar, dac˘a lucrul acesta ar fi adev˘arat, atunci de ce a
suferit Adam pedeapsa neascult˘arii? P˘acatul primilor no¸stri p˘arin¸ti
a adus vina ¸si necazul asupra lumii ¸si, dac˘a n-ar fi fost bun˘atatea ¸si
mila lui Dumnezeu, ar fi cufundat neamul omenesc într-o disperare
lipsit˘a de speran¸t˘a. Nimeni s˘a nu se în¸sele singur. „Plata p˘acatului
este moartea“ (
Romani 6, 23
). Legea lui Dumnezeu nu poate fi
nicidecum c˘alcat˘a acum, f˘ar˘a ca cel în cauz˘a s˘a nu-¸si primeasc˘a
pedeapsa, dup˘a cum a fost ¸si atunci când sentin¸ta s-a pronun¸tat
asupra p˘arintelui omenirii.
Dup˘a p˘acatul lor, Adam ¸si Eva nu mai puteau s˘a locuiasc˘a în
Eden. Ei au cerut cu st˘aruin¸t˘a s˘a r˘amân˘a în c˘aminul nevinov˘a¸tiei ¸si
bucuriei lor. Ei au m˘arturisit c˘a au pierdut orice drept la acel c˘amin
fericit, pentru viitor angajându-se s˘a dea pe fa¸t˘a o strict˘a ascultare de
Dumnezeu. Dar li s-a spus c˘a, datorit˘a p˘acatului, natura lor s-a stricat;
ei ¸si-au sl˘abit astfel puterea de a rezista r˘aului ¸si au deschis calea ca
Satana s˘a poat˘a avea mai repede acces la ei. În nevinov˘a¸tia lor, ei
s-au supus ispitei; iar acum, într-o stare de con¸stient˘a vinov˘a¸tie, vor
avea mai pu¸tin˘a putere s˘a-¸si men¸tin˘a integritatea.
În umilin¸t˘a ¸si cu o am˘ar˘aciune ce nu se poate descrie, ei ¸si-au
luat r˘amas bun de la c˘aminul lor frumos ¸si au plecat s˘a locuiasc˘a
pe p˘amântul care se afla acum sub blestemul p˘acatului. Atmosfera,
cândva blând˘a ¸si cu temperatur˘a uniform˘a, era acum supus˘a unor
schimb˘ari vizibile ¸si, în mila Sa, Domnul le-a f˘acut o îmbr˘ac˘aminte
din piei, ca o protec¸tie împotriva c˘aldurii ¸si frigului excesiv.
[62]
Când au v˘azut florile ofilindu-se ¸si frunzele c˘azând, primele
semne ale dec˘aderii, Adam ¸si tovar˘a¸sa sa au plâns mult mai mult
decât îi plâng oamenii pe mor¸tii lor. Moartea fragilelor ¸si delicatelor
flori era, într-adev˘ar, un motiv de durere; dar, când pomilor celor
falnici le c˘adeau frunzele, scena aceasta le-a adus în mod viu în
minte faptul dureros, c˘a moartea este partea a tot ce are via¸t˘a.
Gr˘adina Edenului a r˘amas mult timp pe p˘amânt, dup˘a ce omul
a fost expatriat de pe pl˘acutele ei alei. Neamului omenesc c˘azut
i-a fost îng˘aduit mult timp s˘a priveasc˘a la c˘aminul nevinov˘a¸tiei,
numai intrarea în gr˘adin˘a fiind oprit˘a de c˘atre îngerii p˘azitori. La